Dog german

  • Origine: Germania
  • Grupa: Working
  • Greutate: Masculi: 55-90 kg Femele: 45-60 kg
  • Inaltime: Masculi: 75-85 cm Femele: 70-80 cm
  • Culori: bicolor(alb-negru), negru, maro, tigrat, albastru, arlechin
  • Dresaj: relativ usor
  • Ingrijire: naparleste moderat
  • Temperament: devotat, rezervat, gentil, prietenos, iubitor
  • Sanatate: Atentie la bolile ereditare
  • Pui: 6 – 10 pui
  • Media de varsta: 6 – 8 ani
  • Alte nume: Deutsche Dogge, German Mastiff, Marele Danez, Great Dane dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Dog-german5.jpg

Origine

Numit si Marele Danez (Great Dane) este un excelent companion, dar, datorita marimii sale,acest caine necesita un spatiu extins pentru a trai si a face miscare. Dogul German este un caine remarcabil, extraordinar, splendid, magnific. Puternic si elegant, rasa este adesea cunoscuta ca „Uriasul Gentil”.

Marele Danez (Dogul German) este o rasa veche al carui aspect exterior il deoasebeste fata de alti membrii ai raselor de talie gigantica, utilitari, fiind cunoscut ca „Apollo al tuturor cainilor”. La fel ca si in cazul altor rase, istoricul Marelui Danez este dubios. Imaginea unui caine foarte similar ca infatisarecu Marele Danez de astazi, este gravata pe o moneda greceasca ce dateaza dinainte de 36 i.Hr.

Se crede ca in 407 i.Hr., German Gaul-ul si parti din Italia si Spania, au fost invadate de alani (populatie asiatica), care si-au adus dulaii puternici. In cele din urma, ciobanescul irlandez si buldogul englez au fost utilizati in crearea acestei rase, iar rasa si-a castigat popularitatea ca un excelent caine de vanatoare pentru mistreti.

Marele Danez este cunoscut sub nume diferite in intreaga lume. Este cunoscut ca mastiff-ul german si Grand Danois, etc. Desi, exista o mica disputa in ceea ce priveste originea germana a Marelui Danez, englezii au ales sa-l numeasca dupa numele sau frantuzesc de Grand Danois. In Germania, in special, unde aceste animale magnifice, capabile sa dovedeasca ursi si mistreti erau foarte pretuite, s-a inceput un program de selectie.

Cainii obtinuti erau incrucisati cu ogarii irlanderi. In ciuda faptului ca sunt denumiti „danezi” in limba engleza, acesti caini nu au nici o legatura cu Danemarca. In 1885, Clubul „Marele Danez” din Anglia s-a infiintat, iar pana in 1891, Clubul „Marelui Danez” din America se organizeaza, rasa standard fiind atestata. Din acest moment, rasa Marele Danez a devenit bine cunoscuta in intreaga lume.

American Kennel Club recunoaste Marele Danez ca rasa apartinand clasei utilitarilor. Unele dintre calitatile acestei rase sunt: luarea urmei (caini detectivi, copoi), sunt caini de paza si caini de transport (carausi) buni.

Traditia in domeniu consemneaza vechii caini Bullenbeisser (in germana „Muscatorul de tauri”), descendenti la randul lor din cainii numiti Saupacker (in germana „Vanatorul de zimbri”), denumiri care sugereaza caini puternici, de talie mare si foarte mare.

Primul care descrie caini asemanatori standardului actual folosind denumirea de Marele Danez („Grand Danois”) este Georges-Louis Leclerc, Conte de Buffon, in 1749. Contele Buffon a fost un reputat naturalist francez si a inclus aceasta rasa in lucrarea sa Histoire Naturelle. Desenele care insotesc lucrarea sugereaza oarecum standardul rasei actuale, fara a fi, totusi, foarte convingatoare. In opinia naturalistului francez acesti caini puternici, alaturi de rasele Mastiff Englez si Irish Wolfhound erau varietati ale cainilor din rasa Mastiff Francez care se deosebeau de acestia in urma dezvoltarii in medii naturale diferite.

Unele teorii sugereaza ca rasele Mastiff Englez si Irishwolfhound au avut o contributie la formarea rasei actuale si asemanarile anatomice vin in sustinere. Denumirea Marele Danez este oarecum impropie, chiar daca, de-a lungul timpului, in Danemarca cainii de talie mare si, ulterior, Dogii Germani au fost si au ramas foarte populari. Eforturile constante de ameliorare a rasei s-au facut in Germania, unde si astazi sunt cele mai selective si mai bune linii de reproducere.

Crescatorii germani au fost cei care au stabilit standardul rasei, la finalul secolului al XIX-lea, iar primul club dedicat rasei a fost fondat in Germania in anul 1877 (in Anglia in 1885, iar in USA in 1889).

De la vanatorii de zimbri si bouri, masivi si debordand de ferocitate, s-au selectionat mereu, in timp, in nordul Germaniei, exemplarele mai docile si cu o linie mai supla si mai eleganta a corpului. Foarte populari in regatele germane in anii 1800, acesti caini au intrat in atentia cancelarului german Otto von Bismarck, intemeietorul statului unitar german, care i-a indragit foarte mult.

Cu autoritatea sa, a insistat in ameliorarea rasei prin incrucisari selective cu Molosseri din Bavaria si ogari de talie mare, obtinandu-se, in final, cainele urias, calm si echilibrat, cu linie eleganta si tinuta foarte mandra de astazi. FCI (Federation Chinollogique Internationalle) a recunoscut rasa sub numele de Dog German in anul 1937. Denumit uneori chiar si in Germania Danische Dogge, acest caine a ramas cunoscut in lume ca Marele Danez in spatiul cultural de influenta engleza si sub denumirea Dog German in evidentele chinologice oficiale.

Hrana Dog german

Investitia in cazul acestei rase va fi intotdeauna direct proportionala cu talia sa. Viata alaturi de animalul acesta cu alura nobila, impunatoare si in acelasi timp eleganta reprezinta o chestiune de fonduri, spatiu si rabdare. Apreciind la kilogram corporal per kilogram de hrana, acest caine are nevoie de mai putina mancare decat orice alt caine de talie medie sau de talie mica, si asta datorita digestiei sale foarte lente. Dar vorbim, totusi, de caini care pot atinge si 80 de kilograme.

Pui fiind, cainele din rasa Dog German are nevoie de hrana de cea mai buna calitate cu un continut echilibrat de vitamine si minerale si centrata pe carne si grasimi. Pana la varsta la care isi incheie dezvoltarea fizica (1,5 ani) Dogul German trebuie sa primeasca hrana zilnica in 3-4 portii egale, apoi obligatoriu de 2 ori pe zi, pe toata durata vietii. Daca primeste toata hrana intr-o singura portie, riscul producerii dilatatiei/torsiunii gastrice este enorm.

Chiar cu avertizari repetate de acest gen din partea specialistilor, una din principalele cauza ale deceselor inregistrate la cainii adulti rasa Dog German este tocmai dilatatia/torsiunea gastrica! Tot legat de ritualul mesei, trebuie avut in vedere ca dupa ce a servit masa, cainele trebuie sa beneficieze de un repaus fizic de 1-1,5 ore obligatoriu, indiferent de planurile voastre sau de starea sa de spirit.

Datorita constitutiei fizice speciale (trunchi relativ compact, sustinut de picioare foarte lungi si de un gat de asemenea lung), Dogului German nu ii este recomandata hranirea de pe suprafete joase, ori aflate la nivelul solului. Cel mai bine este ca sa plasati vasul de mancare pe un suport stabil plasat la inaltimea pieptului animalului. Ignorarea acestui aspect contribuie la ingreunarea considerabila a digestiei.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Dog german

Aspectul exterior al acestui caine a fost intotdeauna apreciat de iubitorii raselor canine. Prin simpla aparitie, Dogul German etaleaza o combinatie de atribute si calitati de exceptie. Pe de-o parte inspira forta si robustete, pe de alta parte sugereaza noblete, mandrie si eleganta.

Sunt caini de talie gigantica, probabil detinatorii celor mai mari medii de inaltime si lungime a corpului dupa cainii din rasa Irish Wolfhound. Corpul este bine proportionat, incadrat intr-un decupaj general de forma patrata, musculatura torsului este bine reliefata cu fibra alungita, asemanatoare cu cea a Ogarilor, spatele este scurt, puternic si drept, pieptul foarte adanc, toracele ridicat sustinut de picioare lungi, puternice si drepte.

Coada, de lungime medie, nu foarte groasa, se subtiaza spre varf. Acest caine isi tine coada in pozitie lasata cand se afla in repaus si curbata in nota ascendenta cand este alert sau in actiune. Gatul este lung, musculos, fara a prezenta riduri sau pliuri de piele in exces, ca la majoritatea cainilor Molossoizi cu care se inrudeste. Capul mare, alungit, expresiv, este uscativ si rotunjit in zona cavitatilor oculare.

Ochii sunt rotunzi, de marime medie, expresivi si vioi, de orice culoare (culorile inchise in nuante de caprui sunt cele mai des intalnite, dar exemplarele albastre, arlechin si mantle pot avea ochii albastri, sau diferentiati de heterocromie).

Dantura este completa, foarte puternica, extrem de alba si cu muscatura in foarfece. Buzele sunt bogate, atarnand in exces de piele, ca la Mastiff, trufa este in general neagra (se pot intalni si exemplare cu trufa rosie, dar mai rar). Urechile sunt prinse sus, pe lateralele craniului, purtate atarnand. Pana in urma cu 2 decenii se apela foarte des la cuparea urechilor, in prezent se prefera pastrarea lor in forma naturala. Blana este alcatuita din doua straturi, cel superior cu firul de par scurt, drept, lucios si fin.

Culoare: negru (total sau cu lavaliera alba si pete albe pe labe), Albastru (culoare distincta gri-otel cu reflexe albastrui), Arlechin (fond alb pur marcat cu pete negre de diferite dimensiuni, dispuse neregulat), Fawn (castaniu-auriu cu masca neagra), Brindle (tarcat-tigrat, cu dungi negre/brune pe fond auriu-castaniu), Boston/Mantle (fond negru cu pete albe), Merle (fond gri inchis cu pete negre/brune, neregulate). Talia: uriasa. Naparlire: nesemnificativa in afara sezoanelor de naparlire. Inaltime: 75-90 cm (la greaban). Greutatea: 45-65 kg.

Comportament Dog german

Desi au stramosi folositi pe post de caini de lupta si caini de vanatoare pentru animalele mari si periculoase (bouri, zimbri, ursi, mistreti), cainii din rasa Dog German (Marele Danez, asa cum se prefera sa fie denumiti in spatiul de influenta anglo-saxona) au inceput sa fie selectionati pentru stabilirea standardului pe criterii total opuse background-ului stramosilor rasei.

Pentru ca erau foarte populari in statele germane la finalul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea fiind preferati in rol de animale de companie (ocazional numai ca si caini de vanatoare), crescatorii au selectionat in vederea stabilizarii rasei doar acele exemplare cu comportament echilibrat, calm, sociabil si docil.

Daca vorbim de Dogul German standard, avem in vedere acest temperament foarte bine pastrat in balanta, dominat de blandete si permisivitate, cu reactie lenta si calma. Generic este un caine care prefera sa nu latre si care isi cumpaneste bine actiunile.

Se intelege bine cu alte animale, este afectuos si loial, dand dovada de multa rabdare si in relatia cu copiii de varste mici. Neincrezator cu strainii, accepta imediat prietenii familiei, ghidandu-se dupa reactia stapanului.

Datorita alurii impresionante si fortei bine temperate, sunt excelenti in rol de caine de paza si protectie. Se spune ca in casa in care vegheaza un Dog German poate patrunde un infractor, dar acesta nu va reusi sa mai iasa.

Bineinteles, acesti caini uriasi nu trebuie provocati sau luati prin surprindere, pentru ca forta lor pusa in actiune poate deveni periculoasa. Sunt cainii unui singur stapan si isi impart afectiunea fara rezerve cu liderul familiei, caruia ii raman loiali pana la moarte.

Un Dog German adult abandonat de stapanul sau nu va mai fi niciodata acelasi. Despre temperamentul acestor caini mari si puternici s-au purtat numeroase discutii in contradictoriu incepand cu anii ’80-’90 ai secolului trecut.

Astfel, s-au vehiculat pareri care sustineau ideea unei agresivitati neprovocate de care pot da dovada acesti uriasi. Fara a fi total nesustinute, aceste pareri s-au nascut in urma fenomenelor petrecute in anii ’70, cand rasa devenise atat de populara incat oricine isi dorea un Dog german indiferent de provenienta.

Astfel s-au realizat incrucisari defectuoase si iresponsabile, cu influente din zona Mastiff, ori Cane Corso, obtinandu-se si proliferandu-se exemplare instabile, impure, plasate in afara standardului rasei.

Dresaj Dog german

Pentru ca in prezent acest caine este folosit aproape exclusiv in rol de animal de companie si pentru activitati de protectie si paza, el se preteaza la exercitii de dresaj de supunere si dresaj de paza, pe langa elementele de dresaj de convietuire, obligatorii pentru orice animal care traieste in casa, pe langa oameni.

Este un caine inteligent si supus, disciplinat si cu o netarmurita incredere in stapan. Invata destul de repede si foarte temeinic comenzile si miscarile de dresaj, fiind creditat cu o memorie foarte buna.

Se spune ca este un fel de „elefant al raselor canine”, aluzie la parerea unanima a zoologilor cum ca elefantul are o memorie infailibila care il insoteste de-a lungul indelungatei sale vieti. Un Dog German care s-a bucurat de prezenta unui prieten al familiei la un moment dat, il va recunoaste si il va trata cu simpatie si dupa ani buni de la despartire.

Desi este un caine atletic si un foarte bun alergator, nu va excela in exercitiile de aport sau prindere a discului (freesbe), pentru ca natura sa este mai statica si mai contemplativa.[2] Marele danez are un temperament echilibrat, prietenos, astfel ca veti resusi sa-l educati relativ usor cu un dresaj docil, adecvat. Unele exemplare pot fi putin mai dificil de dresat.

Din nefericire, datorita educatiei sarace si a dresajului slab, Marele Danez si-a capatat reputatia de a avea un temperament irascibil, tafnos. Cu o socializare adecvata si antermanent, Marele Danez poate reusi in grupele de dresaj specific.

Datorita taliei sale uriase, Dogul German trebuie dresat complet cat este inca tanar pentru a putea fi maleabil si usor de controlat cand va fi adult.[1] Acest caine se dreseaza usor pentru ca este inteligent si pricepe cu multa usurinta. Nu trebuie folosita violenta sau constrangerea, ci o voce calma, blanda, prietenoasa, care il va determina sa execute tot ce doreste stapanul. Dresajul trebuie sa fie consecvent si trebuie invatat de mic sa nu traga cand este dus cu lesa.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Dog german

Marele Danez este un caine cu par scurt, moale si des care necesita sa fie periat cu o perie din par de porc pentru a le mentine roba lucioasa. Imbaierea acestui urias este o sarcina grea, neplacuta care poate fi inlocuita printr-o ingrijire adecvata, zilnica.

Unghiile trebuie mentinute curate si ingrijite (curatate, scurtate, etc.). Dogul German naparleste moderat si nu in exces.

Marele Danez nu necesita o ingrijire aparte. La acesti caini trebuie radiografiate din timp soldurile (articulatiile coxo-femurale), deoarece Marii Danezi sunt predispusi problemelor la nivelul soldurilor.

Pana la varsta de un an sunt predispusi fracturilor, datorita unei fragilitati osoase juvenile. Sunt caini ce necesita multa miscare si cel putin o plimbare lunga pe zi.

Boli Dog german

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp. Osteosarcomul este un cancer al oaselor.

Valvulopatia cronica reprezinta o deteriorare progresiva a valvulelor cordului, care poate conduce la zgomote cardiace supraadaugate si insuficienta cardiaca. Megaesofagul reprezinta o dilatare anormala a esofagului. Cauza este adesea necunoscuta, iar animalele afectate frecvent regurgiteaza alimentele putand dezvolta o pneumonie prin aspiratie.

In plus, Marii Danezi sunt predispusi la surditate, acnee, leziuni ale cozii si cateva boli osoase, incluzand osteodistrofia hipertrofica, instabilitatea vertebrala cervicala, displazia de cot si osteocondroza.

Speranta de viata la Marele Danez (Dogul German) este intre 9-10 ani, desi unii pot trai pana la 12-13 ani.

Poze Dog german

caine Dog german
caine Dog german culcat pe iarba
caine Dog german in parc
caine Dog german la joaca
caine Dog german alaturi de chihuahua
caine Dog german in lesa
caine Dog german urias mare
caine Dog german femela pe camp
caine Dog german catel tolanit in iarba
caine Dog german cu stapanul
caine Dog german baltat
caine Dog german pui mic

Boerboel

  • Origine: Africa
  • Grupa: Molos/Working
  • Greutate: 70 – 90 kg
  • Inaltime: Masculi: 64-70 cm Femele: 59-65 cm
  • Culori: mahon, rosu, maro, tigrat, crem
  • Dresaj: mediu. Se recomanda dresaj bazat pe ascultare si supunere
  • Ingrijire: nu este pentru apartament, necesita stapan cu experienta
  • Temperament: obedient, Confident, inteligent, Dominant, teitorial
  • Sanatate: in general sanatos
  • Pui: 7 – 12 pui
  • Media de varsta: 10 – 12 ani
  • Alte nume: African Boerboel, South African Boerboel, South African Mastiff, Boerboel dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Boerboel5.jpg

Origine

Originile aceste rase sunt inca incerte si se pierd in negura trecutului. „Boer” in limba africana inseamna fermier, si se presupune ca acesta era un caine al fermierilor.

Unele surse presupun ca acest caine dateaza din vremea lui Alexandru cel Mare, cand astfel de caini mari si puternici erau folositi pentru vanatoare si luptele cu alte animale.

Alte surse presupun originile acestei rase mult mai tarzii, si anume atunci cand Jan van Riebeek a ajuns in Cape in anul 1652, acesta ar fi adus cu el niste caini masivi asemantorii cu cei de tip Mastiff.

Mai tarziu colonistii europeni au adus de asemenea astfel de caini, care incrucisati cu caini locali au avut ca rezultat Boerbeolul de astazi. In 1830 acesti cani erau mai mult copoi intrucat au insotit colonistii europeni in Marea Calatorie pe o distanta de mai bine de 1400 km (870 mile) de la Cape la Gauteg.

Boerboelul de astazi si-a pastrat in mare caracteristicile fizice, dar acum este un caine de familie, cu un comportament bland si protector, nicidecum un caine de vanatoare sau de lupta.[1]

Este cunoscut sub diverse denumiri: Boerboel, Boerboel african, Mastiff african, South African Boerboel sau South African Mastiff.

Hrana Boerboel

Anumiti crescatori considera ca alimentatia corecta pentru boerboel este formata in mare parte din oase si carne cruda. Ei cred ca acest mod de hranire nu fac cainele sa devina agresiv ci este cel mai bun mod de a hrani un carnivor. Cainii si catelusii absorb mai bine nutrientii din carne cruda deoarece asa a fost conceput stomacul speciilor de caini k9.

Probabil acesta este unul din motivele pentru care a fost interzis in mai multe tari, inclusiv Romania. Este adevarat ca in cazul in care hrana este gatita la temperaturi inalte o mare parte din nutrienti se pierd. Crescatorii compenseaza cu vitamine acest lucru dar din pacate vitamine sintetice.

Daca sunt hraniti cu mancare comerciala de slaba calitate se pot imbolnavi, stomacul acestora este predispus la balonare. Hranirea cainilor cu oase nu numai ca le ofera calciu, dar duritatea aschiilor are acelasi efect ca un periaj dentar, ajuta la inlaturarea placii bacteriene.

Daca nu va permiteti costurile hranirii cainelui vostru cu mancare bazata pe oase si carne cruda ganditi-va ca daca nu il hraniti corespunzator trebuie sa platiti sa mergeti cu el la veterinar.

Daca il hraniti cu mancare gatita(necorespunzatoare) sau comerciala trebuie sa ii cumparati produse de gura sa nu ii miroasa datorita placii bacteriene si mai ales sa il duceti la un medic veterinar sa ii fie curatata, deci alti bani.

Decat sa bagati banii in medicamente, operatii si alte minuni, nu mai bine ii asigurati o hrana sanatoasa de la inceput ? Cainele, in general, nu este pretentios, nu-si doreste decat mancare, apa, un loc unde sa se joace si sa-si faca exercitiile(curte) si afectiune.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Boerboel

Este un caine de talie mare, masiv, viguros, bine construit, cu un corp puternic, musculos si gratios. Capul este scurt, lat, adanc, patratos si musculos.

Are un stop moderat si un bot negru si nari largi si departate. Mandibulele sunt puternice, adanci cu o dantura alba, bine dezvoltata, muscatura acestuia fiind de tip foarfece.

Ochii sunt inchisi la culoare, in general maro inchis si niciodata albastri. Urechile sunt in forma de V, medii ca marime si lasate pa langa cap. Corpul este compact, puternic si solid cu un piept adanc.

Este puternic pigmentat pe nas, pleoape, buze, ochi, pernute, gheare; pielea este de asemena neagra. Membrele sunt solide, viguroase si musculoase.

Coada este groasa, puternica, ascutita la varf si poate fi taiata. Blana este scurta, neteda, lucioasa si poate fi bej, maro roscat, maro, cafeniu, maro inchis sau tigrat. Are o masca neagra la bot ce uneori se poate intinde pana la ochi.

Nu necesita foarte multa ingrijire. Un periaj ocazional si o baie o data pe luna este suficient. Are un nivel mediu de naparlire.

Comportament Boerboel

Este un caine atent, linistit, jucaus, curajos, extrem de inteligent, echilibrat si foarte sensibil, care se adapteaza usor si intelege repede. Isi iubeste enorm stapanul si familia acestuia.

Este loial si tolereaza si jocurile mai dure ale copiilor. Daca nu este antrenat pentru lupa este un caine foarte pasnic, linistit, tolerant, iubitor si deloc agresiv.

Daca insa este dresat pentru lupte atunci devine o fiara, un inamic foarte periculos, puternic si agresiv. O poveste antica despre acest caine circula printre specialistii acestei rase: „Regele Albaniei, dorind sa-si arate consideratia fata de regele Macedoniei – Alexandru cel Mare la vremea aceea ii ofera drept cadou un caine mare, impresionant prin infatisarea si statura lui.

Acesta se bucura nespus dar devine dezamagit cand observa ca acest patruped urias refuza sa se lupte cu un urs, apoi cu un mistret si mai apoi cu un cerb.

Considerandu-l inutil ordona supusilor sai sa il ucida pe loc. Auzind acestea regele Albaniei se intristeaza intrucat cainele trimis era doar un caine de companie. Astfel ii trimite din nou regelui Macedoniei un al doilea caine aproape identic cu primul.

Alexandru cel Mare il arunca pe acesta in lupta cu un leu si mai apoi cu un elefant. Regele devine placut surprins si foarte uimit de ferocitatea, agilitatea si curajul cainelui in lupta cu animalele salbatice”

Este un excelent caine de paza si protectie. Daca nu este deloc antrenat pentru lupta este si un excelent companion.

Dresaj Boerboel

Acest caine nu este foarte dificil de dresat dar totusi este recomandat ca dresajul sa fie facut de o persoana cu experienta. Are nevoie de un dresaj bland, echilibrat, consecvent, cu rabdare.

Se recomanda un dresaj bazat pe ascultare si supunere.

Nu trebuie antrenat pentru lupta. Este priceput la concursurile de agiliate, flyball si de aport.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Boerboel

Nu este recomandat pentru a viata de apartament. Este un caine care are nevoie de o curte mare unde sa poata sa alerge si sa se joace.

Poate si lasat sa doarma afara fara nici un fel de probleme, este un caine de talie mare, musculos.

Datorita marimii si fortei de care dispune este recomandat sa nu fie lasat singur deoarece uneori poate reactiona la straini.

Boli Boerboel

Boerboel-ul este o rasa cunoscuta ca fiind in general sanatoasa. Spre batranete sunt sanse sa aibe una din bolile: displazie de sold sau cot, hiperplazie vaginala sau epilepsie.



Pit Bull Terrier

  • Origine: Germania
  • Grupa: Toy
  • Greutate: Masculi: 16-30 kg Femele: 14-27 kg
  • Inaltime: 50 cm
  • Culori: alb, negru, rosu, gri, maro, tigrat, albastru, crem
  • Dresaj: mediu
  • Ingrijire: atentie la arsurile solare
  • Temperament: puternic, obedient, loial, prietenos, haios, incapatanat, curajos
  • Sanatate: sanator, rezistent
  • Pui: 5 – 10 pui
  • Media de varsta: 12 ani
  • Alte nume: Pit Bull, Pitbull, Pit, Pit Terrier, Half and Half, Staffordshire Fighting Dog, Bull Baiter Dogs, Old Family Dog – the Irish name, Yankee Terrier – the Northern name, Rebel Terrier – the Southern name, American Pit Bull Terrier dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/PitBullTerrier11.jpg

Origine

In jurul anului 1835 in Marea Britanie, crescatorii de caini si-au propus sa creeze „ultimate fighting dog” , cel mai bun caine de lupta. Pentru a realiza acest lucru, bulldog-ul englez a fost incrucisat cu terrier-ul englez, care astazi nu mai exista.

In urma acestui program de incrucisare a aparut un caine de talie mica, compact si robust, cantarind in jur de 13-15 kg. In cele din urma, pointer-ul spaniol a fost adaugat in programul de ameliorare al rasei pentru a-i favoriza cresterea in inaltime. Initial, varietatea de culoare a rasei cea mai frecvent intalnita era cea dungata.

In 1860, un crescator s-a gandit ca, creerea unui Bull Terrier alb imaculat ar fi un lucru interesant. A avut dreptate si odata creat, Bull Terrier-ul alb si-a castigat rapid popularitatea.

Datorita blanii sale albe si curajului sau, cainele Bull Terrier alb este cunoscut astazi ca si White Cavalier (cavalerul alb). Exista si un aspect neplacut la aceasta varietate de caini: o mare parte dintre Bull Terrier-ii albi se pot naste surzi. In 1936, s-a hotarat ca Bull Terrier-ul alb si cel colorat sa fie considerati varietati distincte ale aceleasi rase.

Bull Terrier-ul colorat poate fi de orice culoare sau combinatii de culori, cu exceptia albului. Daca culoarea alba este prezenta, ea nu trebuie sa fie dominanta.

Hrana Pit Bull

Pentru o dieta sanatoasa pentru cainele vostru este recomandat sa diversificati hrana. Puteti pune baza pe lefume si fructe, dar nu uitati ca una din cele mai mari surse de proteine este carnea.

Carnea de vita, carnea de pui si pestele sunt recomandate, dar gatite corespunzator si fara oase. Oasele, in special oasele de pui, fierte date cainelui se sparg in aschii si odata inghitite perforeaza stomacul animalului. Parerile sunt impartite daca trebuie sau nu sa-i dati cainelui carne cruda. Personal cred ca poate fi inclusa in alimentatia cainelui, dar cu masura.

Mare grija la mancarea cumparata, fie ca este uscata sau la conserva. Nu va lasati dusi in eroare de preturi. Nu intotdeauna ce-i ieftin este cel mai rau si ce-i scump e cel mai bun. Toata lumea prefera mancare ieftina si buna, dar foarte putini gasesc asa ceva.

Cititi eticheta pentru a vedea ce ofera producatorul. Cainele supravietuieste si cu alta mancare, dar in timp poate avea probleme.

Unele din alimentele recomandate sunt: carnea de vita/pui fripta sau fiarta, orezul, supele de vita/pui, s.a. Le plac foarte mult si oasele, dar mai bine recomand un baton pe care-l poate roade cu diverse arome. Apa trebuie sa fie proaspata si la discretie.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Pit Bull

Bull Terrier-ul este un caine impresionant. Este puternic si musculos, dar cea mai spectaculoasa caracteristica a acestei rase este forma capului ei. Din profil, capul are forma unui ou.

Ochii sunt mici, oblici si caprui, iar urechile sunt mici si dispuse aproape una de cealalta. Gatul, omoplatii si restul corpului sunt musculoase, cu un piept adanc.

Coada cainelui este scurta si, in general, purtata orizontal, in continuarea coloanei vertebrale. Blana Bull Terrier-ului este scurta si neteda, putand avea culori diferite: alb, roscat, cafeniu sau dungat pe fond cenusiu.

Singurele culori care nu sunt agreate la acest caine sunt albastru si rosu-inchis.

Bull Terrier-ul standard are o inaltime la nivelul greabanului de 51-61 cm si o greutate corporala de 20-36 kg, in timp ce Bull Terrier-ul pitic are o inaltime de 25-33 cmm si o greutate de 11-15 kg.

Comportament Pit Bull

Cainii Bull Terrier au o personalitate unica, remarcabila. Sunt caini prietenosi si care stiu sa se faca placuti, cu un simt al umorului fantastic. Este o rasa extrovertita, dar poate fi dominatoare.

Fiind un caine puternic si uneori independent, Bull terrier-ul nu este cea mai buna alegere pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.

Bull Terrier-ul este un caine extrem de curajos. Rasa se dovedeste a fi un companion afectuos si minunat care se adapteaza usor la majoritatea circumstantelor. Bull Terrier-ul poate fi intr-o oarecare masura suspicios, rezervat fata de alti caini sau fata de straini.

Din acest motiv, proprietarii de Bull Terrier trebuie sa fie precauti cand cand ii fac cunostiinta cu un animalut sau o persoana noua. Aceasta rasa adora adolescentii, dar poate sa nu fie atat de toleranta cu nazdravaniile copiilor prea mici.

Dresaj Pit Bull

Educarea Bull Terrier-ului necesita un antrenament ferm si poate deveni frustranta din moment acest caine are tendinta de a fi independent.

Obedienta este o necesitate in educatia acestei rase active si puternice.

Socializarea timpurie este cruciala pentru a preveni dezvoltarea caracterelor dominante.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Pit Bull

Bull Terrier-ul nu necesita o ingrijire speciala, daca sunt tinuti in climate temperate, calde.

Bull Terrier-ul nu este prea fericit sa traiasca in regiunile reci si cu umiditate crescuta.

Bull Terrier-ul alb necesita o atentie deosebita cand este expus in razele soarelui din moment ce este predispus arsurilor solare.

Cainii Bull Terrier au o blana scurta, fina, motiv pentru care nu necesita o ingrijire speciala decat in perioadele de naparlire.

Boli Pit Bull

In general, Bull Terrier-ul este un caine rezistent si sanatos, cu putine griji de ordin medical. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate:

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Mastocitoamele sunt procese tumorale maligne, care pot afecta pielea sau organele interne ale cainelui.

Sindromul cozii rotitoare este o tulburare de comportament in care cainele isi roteste coada in mod continuu sau si-o alearga.

Arsurile solare se pot produce atunci cand pielea sensibila este expusa razelor solare pentru o perioada lunga de timp.

Surditatea poate fi semnalata la nasterea cateilor.

Durata medie de viata a Bull Terrier-ului este de 14-15 ani.

Poze Pit Bull

caine Pit Bull Terrier
caine Pit Bull Terrier in parc
Pit Bull Terrier caini la joaca
caine Pit Bull Terrier cap bot frumos
caine Pit Bull Terrier urechi taiate cu ham
caine Pit Bull Terrier maro
caine Pit Bull Terrier mic
caine Pit Bull Terrier la plimbare
caine Pit Bull Terrier in lesa
caine Pit Bull Terrier pozitia sezi
caine Pit Bull Terrier femela afara
caine Pit Bull Terrier la soare
caine Pit Bull Terrier in parc in iarba

Jack Russell Terrier

  • Origine: Anglia
  • Grupa: Terrier
  • Greutate: 6 – 8 kg
  • Inaltime: 25 – 40 cm
  • Culori: alb-negru, alb-maro
  • Dresaj: usor de dresat
  • Ingrijire: are nevoie de multa miscare
  • Temperament: galagios, atletic, activ, energic, incapatanat, neinfricat, inteligent
  • Sanatate: sanatos si longeviv
  • Pui: 4 – 8 pui
  • Media de varsta: 13 – 16 ani
  • Alte nume: Jack Russell Terrier dog, Russell Terrier, Rebel Terrier
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/JackRussellTerrier6.jpg

Origine

Rasa Parson Russell Terrier a aparut prima oara in sudul Angliei la jumatatea secolului trecut, acesti caini fiind folositi la vanatoare de vulpi. Vanatoarea de vulpi a fost un sport nobil, practicat cu pasiune in Anglia, ceea ce explica nevoia aparitiei unei rase canine special dedicate acestei activitati.

Englezul John Russell, pastor anglican (reverend) nascut in 1795, a primit parohia Swimbridge, din comitatul Devon. In paralel cu activitatile depuse de angajamentul fata de Biserica, pastorul era un talentat calaret si mare amator de vanatoare.

Inca din adolescenta, pastorul fusese pasionat de Terrieri, pe care apoi a inceput sa-i creasca si sa-i selectioneze dupa propriile lui criterii, axate in special pe aptitudinile de vanatoare. El a fost cel care au fondat, in 1873, Kennel Clubul Englez

Pentru ca liniile lui de vanatoare erau excelente la lucru, tipul respectiv s-a raspandit intre pasionati si a inceput sa fie numit Terrierii Pastorului Jack Russell, adica Parson Jack Rusell Terrier.

Hrana Jack Russell Terrier

In afara de miscare, dieta este cheia pentru a avea un caine sanatos. Este important de stiut ca citricele si suplimentele similare de vitamina C nu ii fac bine animalului.

Acestea duc la deteriorarea ficatului. Cainele nu este pretentios cand vine vorba de tipul de mancare. Atata timp cat el isi primeste cantitatea necesara si suficienta de minerale si vitamine, va avea apa proaspata la discretie si spatiu unde sa faca miscare va fi un caine fericit.

Puteti sa-i oferiti atat mancare gatita in casa cat si mancare cumparata (boabe, conserve, etc.). Trebuie urmarite schimbarile de meniu.

Acestea se fac treptat, de-a lungul a catorva mese in cateva zile, timp in care se urmaresc daca sunt alergii ale cainilor pentru unele alimente.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Jack Russell Terrier

Este un caine de talie mica, puternic, musculos . Are un cap plat, turtit intre urechi, stop bine conturat, botul are aceeasi lungime cu craniul si un nas negru.

Ochii sunt medii, migdalati si de culoare inchisa. Urechile sunt de marime medie, triunghiulare si pliate cu varful si fata. Coada este scurta, in continuarea liniei spatelui si purtata putin ridicat.

Blana este sarmoasa, deasa, groasa si poate fi moale sau aspra.

Culoarea este predominant alba, cu pete cafenii, galbene, negre sau tricolore, mai des intalnite pe cap si la baza cozii.

Comportament Jack Russell Terrier

Este un caine inteligent, activ, curajos (uneori chiar nesabuit), indraznet, vigilent, abil, cu o mare putere de munca. Este cam neastamparat si poate musca usor.

Le place sa se joace cu copiii. Este devotat familiei.

Strainii vor fi anuntati. In general sunt sociabili cu alti caini si atunci cand au fost socializati de mici cu alte animale din gospodarie le pot accepta chiar daca mai au tendinta de a fugari o pisica care se fereste sau alearga.

Dresaj Jack Russell Terrier

Acest caine se dreseaza usor pentru ca invata repede, dar trebuie dresat de o persoana cu experinta caci are tendinte de independenta si vrea sa faca dupa voia lui.

Dresajul trebuie sa fie ferm, consecvent si cat mai variat caci are posibilitati multiple si multa energie.

Sunt foarte buni la cursele de agilitate si flyball. Simte nevoia sa alerge, sa se agite zilnic, sa sape.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Jack Russell Terrier

Blana acestui caine se perie in perioada de naparlire iar cei cu blana aspra vor fi trimati ocazional.

Se simte mai bine in aer liber cu mult spatiu de miscare si se acomodeaza mai greu intr-un apartament.

Este un foarte bun si priceput caine de vanatoare de animale mici si un vesel si zglobiu companion.

Boli Jack Russell Terrier

In general rasa Jack Russell Terrier are o reputatie ca fiind o rasa sanatoasa si longeviva deoarece crescatorii au protejat-o in timp.

Jack Russell Terrier va trai intre 14 si 21 de ani daca este ingrijit corespunzator. Desi este in cea mai mare parte a vietii sanatos s-au observat unele probleme de sanatate in anumite linii genetice.

Cele mai intalnite probleme sunt: cataracta care este ereditara, luxatia, surditatea, luxatia patelara si boala von willebrand.

Unele boli genetice nu se observa cand animalul este mai mic de 2 ani de zile. Un bun crescator va renunta sa reproduca linia respectiva daca observa boli genetice la unul din exemplare.

Avantajele castrarii femelei de Jack Russell Terrier este ca ea nu va mai trece prin perioadele de „calduri” care sunt de doua ori pe an si scade sansa de a avea tumori mamare sau cancer. Un alt avantaj este acela ca nu trebuie sa va mai faceti probleme ca un mascul va veni dupa femela voastra.

Poze Jack Russell Terrier

caine Jack Russell Terrier
caine Jack Russell Terrier alb
caine Jack Russell Terrier maraie
caine Jack Russell Terrier culcat in iarba
caine Jack Russell Terrier cu zgarda
caine Jack Russell Terrier mic
caine Jack Russell Terrier in padure
caine Jack Russell Terrier cuminte
caine Jack Russell Terrier cu familia
caine Jack Russell Terrier in lesa
caine Jack Russell Terrier puiut
caine Jack Russell Terrier alb cu maro

Mastif Brazilian

  • Origine: Brazilia
  • Grupa: Paza si protectie
  • Greutate: 40-50 kg kg
  • Inaltime: Masculi: 65-75 cm Femele: 60-70 cm
  • Culori: negru, roscat, galben, tigrat
  • Dresaj: usor-mediu
  • Ingrijire: usor de ingrijit
  • Temperament: docil, obedient, loial, curajos, agresiv
  • Sanatate: in general sanatos
  • Pui: 4 – 10 pui
  • Media de varsta: 9 – 11 ani
  • Alte nume: Brazilian Mastiff, Brazilian Molosser, Cao de Fila, Fila Brasileiro dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/FilaBrasileiro6.jpg

Origine

Fila Brasileiro, de asemenea, cunoscut si ca mastiff-ul brazilian, este un caine masiv, caracterizata printr-un instinct nativ de protector. Fara o socializare si un dresaj adecvat, unii caini pot deveni agresivi.

Fila Brasileiro este una dintre cele doua rase de origine braziliana, cealalta rasa fiind reprezentata de catre copoiul brazilian. Fila Brasileiro se crede ca este unul dintre primii caini direct descendenti ai mastiff-ilor spanioli si portughezi, multi considerand ca mastiff-ul englez, bloodhound-ul si bulldog-ul au fost folositi in dezvoltarea rasei.

In secolul al XVII-lea, conchistadorii spanioli si portughezi au adus acesti caini impresionanti, o data cu ei in Brazilia. In Brazilia, cainii au fost perfectionati si erau folositi pentru luarea urmei sclavilor fugari si pentru paza proprietatilor stapanilor lor.

Rasa a fost de asemenea, utilizata pentru vanarea jaguarilor, fiind poreclita chiar „Onceiro”, vanatorul de jaguari. Cuvantul „fila” se traduce ” inhata” si face referire la tendinta cainelui de a ataca si de a nu-i da drumul victimei cu nici un pret.

In cele din urma, Fila Brasileiro a fost importata in Statele Unite, dar este considerata in continuare o rasa rara. Datorita inclinatiilor agresive native, Fila Brasileiro a ajuns sa fie o rasa prohibita in cateva state si nu este recunoscuta de catre American Kennel Club.

Hrana Mastif Brazilian

Mastiful brazilian este o rasa de caine de talie mare si dieta lui aproape ca este una speciala. Aceasta trebuie respectata pentru a evita problemele de sanatate.

Multi stapani fac greseli cand aleg dieta cainilor lor deoarece acesta este mai mult carnivor decat omnivor.

Este un caine care se baloneaza usor asa ca este bine sa evitati alimentele care produc gaze, cum ar fi brocoli sau fasole. O dieta sanatoasa pentru cainele vostru este una bazata pe carne de vita, cerb, porc, miel, peste, pui sau curcan.

Aceste tipuri de carne la alegere in combinatie cu iaurt, lapte, branza de vaci, oua, legume si fructe, s.a. Cel mai bine este ca animalul sa fie hranit de doua sau trei ori pe zi.

In afara de hrana are nevoie si de apa proaspata la care trebuie sa aibe acces nelimitat pentru a-si potoli setea.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Mastif Brazilian

Fila Brasileiro este un caine cu un cap masiv, un bot lat si puternic si ochi migdalati, de culoare inchisa.

Corpul este musculos, iar coada este lunga si rasucita la varf. Blana sa este scurta si neteda, vargata sau in culori compacte.

Fila Brasileiro are o inaltime la nivelul greabanului de 65-75 cm si o greutate corporala de 41-50 kg.

Unii masculii pot fi si mai grei.

Comportament Mastif Brazilian

Fila Brasileiro este un caine cu o personalitate puternica, dominanta si poate fi agresiv cu strainii. Socializarea precoce, inca din copilarie, este absolut necesara.

Cainele trebuie strunit de un stapan experimentat si nu este indicat persoanelor care nu l-ar putea controla. Cainele este dotat cu un simt al mirosului excelent ceea ce ii face un redutabil caine de paza, care ataca si isi apara teritoriul fara a fi educati in acest sens.

Fila Brasileiro este un caine foarte inteligent si loial familiei sale.

Dresaj Mastif Brazilian

Fila Brasileiro este o rasa independenta si usor de dresat. Cainele necesita un dresaj ferm, dar rational si o socializare timpurie.

Un caine din rasa Fila Brasileiro bine crescut si bine educat, este un urias afectuos si prietenos.

Fara dresaj, Fila Brasileiro are potentialul de a fi agresiv si constutie un real pericol.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Mastif Brazilian

Fila Brasileiro a fost un caine prohibit in numeroase tari datorita naturii sale agresive.

Un Fila Brasileiro needucat si nesocializat poate fi dificil de controlat. Indiferent daca este dresat sau nu, Filei Brasileiro nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca nestingherit si trebuie tinut in lesa, cand este scos in spatii publice.

Blana sa scurta si deasa nu necesita o ingrijire speciala pentru a o mentine curata si lucioasa, fiind suficienta o perierea periodica.

Boli Mastif Brazilian

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Speranta de viata a mastifului brazilian este de 9-11 ani.

Poze Mastif Brazilian

caine Fila Brasileiro
caine Mastif Brazilian cu botu pe labe
caine Mastif Brazilian pui mic
Mastif Brazilian catei
caine Mastif Brazilian maro
Mastif Brazilian catea cu pui
caine Mastif Brazilian in curte
caine Mastif Brazilian dungat

Schnauzer Urias

  • Origine: Germania
  • Grupa: Working
  • Greutate: Masculi: 27-48 kg Femele: 25-34 kg
  • Inaltime: Masculi: 66-71 cm Femele: 58-66 cm
  • Culori: negru, negru-maro, maro
  • Dresaj: mediu
  • Ingrijire: relativ usor de ingrijit
  • Temperament: puternic, loial, inteligent, dominant
  • Sanatate: predispusi la unele boli
  • Pui: 5 – 10 pui
  • Media de varsta: 12 – 15 ani
  • Alte nume: Riesenschnauzer, Giant Schnauzer dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/SchnauzerUrias2.jpg

Origine

Cainii din rasa Schnauzer Urias s-au dezvoltat din Schnauzerul Standard. Pentru a castiga in marime rasa a fost ameliorata cu exemplare de Dog German si Bouvier de Flandra. Arealul geografic originar al Schnauzer-ilor Uriasi este zona din sudul Germaniei, nord-estul Frantei si vestul Elvetiei.

Acesti caini au fost initial utilizati pentru a mana vitele, dar in zilele noastre sunt companioni deosebit de populari. In Europa sunt folositi cu succes in munca de politie, avand o infatisare intimidanta, gratie taliei mari si a expresiei serioase.

In Statele Unite ale Americii si in Canada fac parte din echipele de cautare si salvare a victimelor, si sunt utilizati si in aeroporturi la detectia de substante ilegale sau periculoase. Caini cu o infatisare deosebit de asemanatoare au fost reprezentati in tablouri si in sculpturi inca din anii 1400.

In secolul al XV-lea a inceput sa fie folosit la manatul cirezilor de bovine, pana ce s-au dezvoltat caile ferate. A fost des utilizat ca si caine ce insotea postalioanele, gratie rezistentei fizice impresionante.

In secolul al XIX-lea, cainii Schnauzer Urias au devenit apreciati caini de paza a macelariilor in orase. In timpul celor doua razboaie mondiale aceasta rasa a fost utilizata in munca de politie si in unele actiuni de razboi, drept urmare in acele perioade exemplarele rasei s-au imputinat in mod ingrijorator.

In perioada postbelica s-a inregistrat un reviriment gratie atasamentului fata de rasa dovedit in special de catre crescatorii germani si elvetieni. Numele rasei provine de la cuvantul german „schnauze”, ce semnifica bot.

Hrana Schnauzer Urias

Fiind un caine activ si energic (mai ales daca avem in vedere varietatea miniaturala), Schanauzer are nevoie sa consume zilnic o cantitate considerabila de calorii, pentru a-si mentine sanatatea la cote optime. Energia este asigurata de prezenta in organism in proportii suficiente si corecte a proteinelor, grasimilor si carbohidratilor.

Proteinele sunt vitale in procesul de crestere si dezvoltare a organismului. Ele reprezinta caramizile din care este construita fundatia nutritiei si sunt alcatuite din unitati numite aminoacizi.

Din cei 22 de aminoacizi necesari organismului in ansamblu, un numar de 10 sunt esentiali si este vital sa se regaseasca in hrana zilnica a acestui caine. Acestia sunt: Arginina, Histidina, Izoleucina, Leucina, Lizina, Metionina, Fenilalanina, Treonina, Tritofan si Valina.

Daca la tipul de hrana pentru care va decideti este atasata si o lista detaliata a continutului in substante si componente, este bine sa va asigurati ca acesti aminoacizi sunt mentionati. Ca in cazul tuturor raselor de caini, si cand vorbim de hranirea unui Schauzer (urias, standard sau pitic/miniatural) trebuie sa avem in vedere ca ajustarea formulei de hrana va respecta criterii importante cum ar fi varsta cainelui, talia si nivelul real de activitate.

In orice caz, nu toate proteinele sunt digerabile in aceeasi masura si prezinta proprietati diferite, deci asigurati-va ca hrana cainelui vostru contine proteine de calitate superioara si usor digerabile. Spre exemplu, un nivel de 36% proteine continut de o formula de hrana bazata pe carnea de iepure (un tip de carne bine asimilat de cainii din rasa Schnauzer) nu va avea acelasi efect ca un nivel identic prezent, de data aceasta, intr-o formula de hrana bazata pe boabe de porumb, faina de soia si faina din carne si organe de pui.

Lipidele (grasimile) sunt, la randul lor, o componenta importanta in hrana pentru caini. Reprezentand o sursa foarte concentrata de energie, faciliteaza absorbtia, depozitarea si transportul vitaminelor liposolubile, cum este cazul vitaminelor A, D, E si K. Lipidele sunt, de asemenea, o sursa esentiala pentru acizii grasi. Excesele in aceasta arie sunt, la randul lor, periculoase. Hranirea in exces cu alimente saturate de grasimi pot duce la obezitate sau pancreatita.

Vitaminele sunt prezente in toate formulele de hrana comerciala pentru caini (cel putin in ceea ce priveste specificatiile de pe etichetele de produs). Dar chiar daca acceptati valabilitatea tuturor inscrisurilor postate de firma producatoare, tineti cont de urmatorul aspect: nivelul de vitamine continut de hrana comerciala acopera nevoile minimale ale raselor pentru care este recomandata. Necesarul specific al cainelui vostru rasa Schanuzer trebuie cunoscut in mod particular – si aici sfaturile medicului veterinar sau ale unui specialist nutritionist sunt extrem de binevenite – si, dupa caz, veti interveni pentru suplimentarea anumitor vitamine.

Vitaminele A, D, E si K sunt liposolubile si sunt stocate in organism, in timp ce vitamine solubile in apa, cum ar fi vitamina C si unele vitamine din complexul B sunt eliminate din organism in cazul in care sunt prezente in exces. Astfel se ajunge la o ecuatie a riscului, pentru ca vitaminele liposolubile se pot acumula in concentratii periculoase, putand produce reactii adverse sau de toxicitate.

O doza echilibrata de minerale este iarasi un element foarte important cand vorbim despre hrana pentru caini. Mineralele asigura functii dintre cele mai diverse in procesele care au loc in sange, oase si cartilaje, contribuie la reactiile enzimatice, mentin echilibrul fluidelor, ajuta la transportul oxigenului in sange, intaresc musculatura, stabilizeaza fluxul neuronal si stimuleaza productia diferitilor hormoni. Mineralele lucreaza in relatie cu alte vitamine, vitamine si enzime in organism pentru a produce efectele benefice scontate, deci echilibrul prezentei acestora este vital.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Schnauzer Urias

Cainii rasa Schnauzer Urias sunt de talie mare, par aproape patrati. Seamana foarte bine cu Schnauzer-ul Standard, doar ca este mai inalt. Capul este de forma dreptunghiulara, cu botul egal cu craniul. Ochii sunt de marime medie, de forma ovala si inchisi la culoare.

Urechile, in forma literei „V” sunt de lungime medie si, in mod natural, atarna pe langa craniu. Unii proprietari de Schauzer Urias prefera sa cupeze urechile cainilor lor (aspect care era inclus in standard pentru competitii pana in anul 2002). Are parul lung pe fata – sprancene stufoase, mustata si barba bogate – ca trasatura caracteristica acestei rase. Gatul este lung, musculos si suplu, fara riduri, cu pielea intinsa. Schnauzerul Urias are un piept pronuntat, de latime medie, bine curbat.

Spatele scurt si drept este usor inclinat posterior. Coada se taie de obicei (codotomie la 2 vertebre) si este purtata in lungul corpului. Acesti caini sunt robusti si musculosi, au un aspect general alert si inteligent.

Firele de par de pe sprancene, mustata si picioare sunt mai lungi decat in alta parte, conferind o infatisare deosebit de distinsa. Lungimea trupului este egala cu inaltimea la greaban. Mantaua ce le acopera trupul este aspra, sarmoasa si scurta, fiind dublu stratificata.

Comportament Schnauzer Urias

Cateii de rasa Schnauzer Urias sunt inteligenti, pot fi relativ usor de dresat, fiind necesara o mana ferma, dar iubitoare, care sa stie sa le invinga eventualele accese de incapatanare. Cainele Schnauzer Urias are o personalitate puternica, o vointa de fier, poate fi incapatanat si sa refuze sa execute comenzile, de aceea este nevoie ca stapanul sa dea dovada de fermitate de la inceput in relatia cu el. Se pot atasa in mod special de un singur om, sau de intreaga familie in aceeasi masura si vor manifesta un simt teritorial deosebit de bine devoltat. Cainii de rasa Schnauzer Urias sunt excelenti caini de paza, ei se grabesc sa dea alarma familiei de fiecare data cand un strain le calca teritoriul.

Cainii Schnauzer Urias se pot dovedi a fi agresivi fata de animale mici sau alti caini si in acelasi timp exagerat de protectivi cu copiii familiei din care fac parte, atunci cand acestia se joaca cu alti copii. Cateii din rasa Schnauzer Urias sunt alegerea perfecta pentru familiile active, ce au copii mai mari si nu sunt recomandati pentru cei cu copii sub 12 ani si care poseda alte animale de casa. Cainii de rasa Schnauzer Urias necesita mult timp si afectiune din partea familiei lor, si adora interactiunea umana ce le este atat de necesara. Entuziast si viguros in toate aspectele vietii, cainele Schnauzer Urias munceste si se joaca din greu, neprecupetind nici un efort pentru a fi inclus in toate activitatile familiei.

Cainii de rasa Schnauzer Urias sunt animale de casa foarte indicate, cu conditia sa fie socializati si dresati corespunzator de la o varsta frageda. Este necesar ca toti membrii familiei sa se implice in dresajul si socializarea precoce, pentru ca puiul de Schnauzer Urias sa nu incerce sa preia suprematia in ierarhia haitei, asa cum percepe el familia si sa nu reuseasca sa domine psihic vreun membru al caminului.

Toti membrii familiei trebuie sa adopte aceeasi abordare consistenta in relatia cu cainele de rasa Schnauzer Urias, pentru ca acesta sa realizeze ca este ultimul in ierarhia familiei-haitei. Trebuie sa se apeleze la precautie atunci cand straini patrund pe proprietatea unde se afla cainele de rasa Schnauzer Urias.

Catelul de rasa Schnauzer Urias trebuie sa fie socializat adecvat la o varsta frageda pentru a putea accepta vizita strainilor, altfel va fi necesar sa fie inchis intr-o incapere izolata atunci cand persoane necunoscute intra in caminul sau, pentru a evita sa manifeste exces de protectivitate fata de membrii familiei. Trebuie sa se inteleaga ca rasa Schnauzer Urias este una utilitara, de caini de paza, curajoasa, cu o natura relativ dominanta si cu predispozitia exemplarelor de a-si folosi independent gandirea atunci cand primesc o comanda inainte de a o executa. Aceste trasaturi impun un stapan care sa inteleaga rasa, apt de a demonstra calitati de lider puternice.

Daca cainele de rasa Schnauzer Urias nu este convins de faptul ca stapanul sau detine controlul complet, atunci el va prelua initiativa si va lua decizii pe cont propriu, ignorand comenzile. Tinand cont de puternicul instinct de protectie cu care este dotat acest patruped, acest fapt poate avea consecinte nefericite, deoarece cainele va fi tentat sa actioneze violent impotriva persoanelor pe care le percepe ca pe o amenintare pentru caminul sau.

Dresaj Schnauzer Urias

Cainele din rasa Schnauzer Urias are tendinta sa se impuna si poate dezvolta comportament agresiv, iar stapanul sau trebuie sa fie capabil sa controleze acest animal puternic in lesa atunci cand acesta incearca sa intre in conflict cu un alt caine agresiv.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Schnauzer Urias

Schnauzer-ul, indiferent de varietate, este predispus la infectii ale vezicii urinare (cistite) si dermatite alergice. Masculii necastrati pot dezvolta tumori ale celulelor Sertoli, iar Schnauzer-ul Urias este susceptibil la torsiune (dilatatie) gastrica.

Dintre afectiunile cu un impact mai semnificativ asupra rasei se mai pot enumera: displazia de sold (malformatie a articulatiei coxofemurale), hipotiroidismul, criptorhidismul (tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot), urolitiaza (tulburare care afecteaza tractul urinar a acestor caini, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare) si pancreatita (inflamatia pancreasului determinand diminuarea apetitului, stari de voma si durere abdominala).

Boli Schnauzer Urias

Fara a fi eminamenti caini bolnaviciosi sau de o sensibilitate accentuata din punct de vedere medical, reprezentantii rasei Schnauzer – varietatile urias, standard si pitic/miniatural – sunt predispusi la o serie de boli, ori „bifeaza” in cazuistica medicala veterinara cateva afectiuni notabile, chiar daca frecventa declansarii acestora nu trece peste o medie acceptabila.

Dintre bolile mai frecvente semnalate in cadrul acestei rase, ne propunem sa va prezentam pe cele ale caror implicatii sunt mai periculoase ori pot afecta intr-o masura mai grava viata si activitatea normala a cainelui vostru de rasa Schnauzer.

Displazia de sold – reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei coxo-femurale, frecventa in special la cainii din rasele mari, caracterizata prin laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a articulatiei, asociata cu procese degenerative. Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt variati: cresterea foarte rapida, miscarea excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca rezultat, apare laxitatea articulara sau instabilitatea celor doua capete osoase articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase si osoase care formeaza articulatia.

Dezvoltarea scheletala trebuie sa tina pasul cu ritmul de crestere al intregului organism si va avea nevoie de un aport important de vitamine si minerale din hrana. Dintre cele 3 varietati de Schnauzer, cei uriasi alaturi de cei standard sunt mai afectati de displazia de sold. Hrana corecta, adaptata fiecarei etape de crestere, atat in privinta formulei cat si a cantitatilor oferite, reprezinta o masura importanta in prevenirea bolii. De asemenea, exagerarile in ceea ce priveste dificultatea unor exercitii sau a repetitiilor in cazul unui Schnauzer junior pot reprezenta premise ale unor afectiuni la nivelul oaselor, incheieturilor, cartilajelor inter-osoase si articulatiilor.

Degenerarea retiniana progresiva – este numele dat unei serii de afectiuni degenerative, care progreseaza pana la stadiul de orbire. Boala consta in degenerarea/atrofia evolutiva a fotoreceptorilor (conurile – pentru vederea diurna si bastonasele – pentru vederea nocturna). In prima faza sunt afectate bastonasele, cainele Schnauzer pierzandu-si vederea nocturna.

Pe masura ce boala avanseaza si conurile sunt afectate. Evolutia bolii se inregistreaza simultan la ambii ochi. Orbirea definitiva se inregistreaza intr-un interval de 3-5 ani de la declansarea bolii. Boala trece adesea neobservata, fiind descoperita in general intr-un stadiu avansat. Nu este dureroasa, nu produce inflamari ale ochilor, lacrimare sau alte semne specifice bolilor oculare.

Epilepsia – se caracterizeaza clinic prin accese, atacuri, paroxisme de convulsii tonico-clonice, insotite de pierderea cunostintei. Simptomele motorii (convulsiile), pot fi generalizate (epilepsie generalizata) sau limitate pe anumite regiuni (epilepsie localizata). Chiar si in prezent, dupa cercetari de amploare, aceasta boala are cauze determinante necunoscute. Factori declansatori favorizanti pot fi specia, ereditatea (uneori epilepsia este transmisibila), varsta tanara, temperamentul nervos, dezechilibrele neurovegetative, endocrine etc. Accesele pot fi ocazionate de diferiti stimuli, distingandu-se: epilepsia emotionala (zgomote, stimuli luminosi, contentie), epilepsie traumatica, epilepsie toxica (plumb, arsenic, tutun, beladona, borhoturi, autointoxicatii renale, hepatice sau intestinale).

Cataracta – reprezinta modificarea totala sau partiala gradului de transparenta a cristalinului, cu evolutie progresiva si insotita de diminuarea vederii. Cataracta poate fi ereditara sau poate sa apara datorita imbatranirii. Pe masura ce cainele de rasa Schnauzer avanseaza in varsta, culoarea albastra-cenusie a ochilor tradeaza, de cele mai multe ori, instalarea bolii. Mostenirea ei este cel mai des intalnita la nastere sau se poate dezvolta de la o varsta frageda. Cataracta poate fi cauzata si de ranirea globului ocular, sau de o boala cum ar fi diabetul. Daca animalul sufera de cataracta datorita unei boli, prin tratarea acesteia efectul cataractei poate fi diminuat. Nu exista un tratament anume pentru cataracta. Aceasta nu este dureroasa, dar atunci cand animalul are probleme cu orientarea in spatiu vederea lui poate fi imbunatatita prin interventie chirurgicala.

Criptorhidismul – este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

Hipotiroidismul – aceasta boala se declanseaza in situatia in care glanda tiroida nu mai furnizeaza hormoni in cantitatile necesare organismului (secretii suficiente de hormon tiroidian).

Urolitiaza – este o tulburare care afecteaza tractul urinar al acestor caini, avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Diabetul – este o afectiune pancreatica asociata unei insuficiente in producerea de insulina. Cand pancreasul nu isi indeplineste in mod normal rolul sau de producator de insulina, atunci glucoza se acumuleaza in sange si devine anormal de abundenta.

Avand proprietatea de a atrage apa, glucoza va fi eliminata odata cu aceasta. Rezulta astfel tendinta de a bea cantitati din ce in ce mai mari de apa, urmata de urinari dese. Alt semnal care va indica riscul unui diabet zaharat este apetitul substantial materializat, paradoxal, printr-o slabire a organismului.

La fel ca si la oameni, la caini (in cazul nostru cainii Schnauzer urias, standard si pitic) senzatia de foame este stopata atunci cand glucoza este absorbita de celulele din hipotalamus. Cum in cazul unui Schnauzer bolnav glucoza, lipsita de aportul insulinei, nu poate intra in mod normal in celule, senzatia de satietate nu va fi resimtita. In acelasi timp organismul, nemaiputand prelua energia din glucoza, va consuma din stocul de grasimi si proteine.

Astfel, vom observa ca, desi Schnauzer-ul nostru mananca mai mult decat de obicei, el pierde in greutate. In cele mai multe cazuri este necesara administrarea insulinei pentru a pastra cainele bolnav in viata, neexistand un tratament definitiv al acestei boli. De asemenea, in paralel cu administrarea insulinei se va respecta un regim alimentar strict.

Pancreatita – Pancreatita canina este o boala care poate pune in pericol viata. Pancreasul este o glanda care functioneaza in procesul endocrin producand insulina cat si in procesul digestiv prin producerea de enzime care ajuta la digerarea hranei. Din pacate, in cazul in care aceste enzime sunt activate in interiorul glandei, pancreasul incepe sa-si digere propriile tesuturi glandulare, producand inflamatii sau pancreatita.

Simptomele tipice includ stari de voma, pierderea apetitului si dureri abdominale dar uneori acestea pot fi mascate sau vagi. In general, semnele clinice pot varia ca manifestare la caini dar includ, pe langa simptomele clinice enumerate deja, anorexie, depresie, diaree, slabiciune accentuata sau colaps, deshidratare, stare de soc si febra.

Cainii pot prezenta semne de durere abdominala prin miscari continue, tremur al corpului, plansete, sarituri, intepenirea corpului in pozitie arcuita a spatelui, intinderea pe pamant cu partea anterioara a corpului pe sol si cea posterioara ridicata. Severitatea bolii si raspunsul la tratament variaza de la caz la caz.

Animalele bolnave grav pot muri fie din cauza complicatiilor sau datorita lipsei de raspuns la tratamentul efectuat. Aceasta maladie poate fi prevenita cel mai bine prin reducerea obezitatii, printr-o dieta mai putin bogata in grasimi si prin prevenirea altor conditii favorizante asociate pancreatitei, acestea urmand sa va fie detaliate de un medic veterinar.

In plus, Schnauzer-ii sunt predispusi la infectii ale vezicii urinare (cistite) si dermatite alergice. Masculii necastrati pot dezvolta tumori ale celulelor Sertoli (o afectiune rara la nivel testicular, care poate produce feminizarea), iar Schnauzer-ul urias este susceptibil la torsiune si dilatatie gastrica.

Poze Schnauzer Urias

caine Schnauzer Urias
caine Schnauzer Urias barbos
caine Schnauzer Urias bol albastru
caine Schnauzer Urias negru
caine Schnauzer Urias la concurs
Schnauzer Urias catel
caine Schnauzer Urias la plimbare
caine Schnauzer Urias cu stapanul
caine Schnauzer Urias cu zgarda in curte

Rasa Tosa Inu

  • Origine: Japonia
  • Grupa: Working/ Mastiff
  • Greutate: 40 – 80 kg
  • Inaltime: 60 – 82 cm
  • Culori: negru, rosu, maro, tigrat
  • Dresaj: usor-mediu
  • Ingrijire: usor de ingrijit
  • Temperament: suspicios, neinfricat, curajos, agresiv, inteligent
  • Sanatate: sanatos, robust
  • Pui: 6 – 8 pui
  • Media de varsta: 10 – 12 ani
  • Alte nume: Tosa, Japanese Tosa, Tosa-Inu, Tosa-Ken, Japanese Mastiff, Tosa Inu dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Tosa6.jpg

Originea lui Tosa Inu

Tosa Inu este un caine cu un aspect impunator, constient de forta sa; evalueaza corect si rapid orice situatie noua si actioneaza doar atunci cind este cazul. Isi iubeste foarte mult stapinul pe care il va apara chiar cu pretul vietii. Aceasta rasa de caini ofera exemplare de luptatori duri si neinfricati, dar cainele Tosa Inu va deveni atat de atasat si de supus pe cat o doreste stapanul sau.

Istoria impunatorilor caini din rasa Tosa Inu incepe in Shikoku, cea mai mica si mai putin populata insula dintre cele 4 principale ale arhipelagului nipon. Motivatia localnicilor pentru crearea acestei rase (una foate tanara dealtfel) rezida din imensul interes pe care il aveau pentru luptele de caini.

Dealtfel, traditia luptelor de caini – in care protagonistii de baza sunt cainii Tosa-Inu – s-a pastrat nealterata pana astazi in Japonia, in ciuda unor reprosuri severe la nivel international. Rasa originara de la care s-a plecat a fost o rasa intalnita in Shikoku, apropiata fizic de reperele Spitz-ului de talie mare din Europa.

Incepand cu anul 1854, odata cu deschiderea catre lume a ermeticului stat insular, crescatorii niponi interesati de ameliorarea rasei cainilor de lupta au importat caini cu calitati deosebite de origine europeana si au declansat procesul de incrucisare si selectie care a culminat cu aparitia impunatoarelor exemplare Tosa Inu.

Conform aprecierilor expertilor, contributiile la formarea rasei de caini Tosa-Inu au apartinut, in ordine cronologica: Bulldog-ului Englez (1872), Mastiff-ului (1874), Pointer-ului German si Saint-Bernard-ului (1876), Dog-ului German (Marele Danez) si Bull Terrier (1924-1927). Pentru cresterea volumului cutiei craniene, a masei musculare si intarirea fizicului s-a introdus in jurul anilor 1950 si rasa Dog de Bordeaux.

Nu s-a putut vorbi de o uniformitate a rasei in anii de inceput, cat incrucisarile lasau sa se intrevada, neuniform, trasaturi ale diferitelor rase, insa procesul de omogenizare a demarat rapid, deoarece stapanii cainilor de lupta au retinut pentru reproductie numai acele exemplare puternice si de tenacitate maxima, care au invins in confruntarile din arene.

Cainii invingatori in lupte, primesc titul de „YOKOZUNA” ca si campionii la sportul national Sumo si sunt decorati cu franghii groase si cuverturi colorate. Pentru ca orasul Tosa a fost, timp de secole, locul in care s-au format cei mai buni caini gladiatori, rasa a pastrat acest nume (Inu inseamna „caine”).

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, din lipsa de hrana, rasa era serios amenintata cu disparitia, dar au ramas totusi un numar suficient de exemplare pentru perpetuarea rasei. Ocupatia americana a interzis luptele cu caini, insa cativa crescatori entuziasti n-au fost de acord si au inceput in secret opera de salvare a rasei, finalizata cu standardizarea rasei Tosa Inu la inceputul anilor 1960.

Popularitatea rasei Tosa Inu in permanenta crestere nu se datoreaza insa crescatorilor japonezi, deoarece ei folosesc cainii si astazi aproape exclusiv pentru lupte, pentru un strain procurarea unui exemplar de calitate fiind aproape imposibila. Cainele Tosa Inu a intrat in atentia publicului gratie crescatorilor americani.

„Portita” prin care aceasta rasa de caini a ajuns in Occident s-a numit arhipelagul insulelor Hawaii, proprietarii de caini Tosa Inu de aici fiind de acord sa vanda crescatorilor americani exemplare de top. Crescatorii americani si europeni apreciaza desigur calitatile deosebite de paza si aparare si nu cele de lupta, desi acestea din urma pun cainele Tosa Inu in fruntea ierarhiei cainilor din aceasta categorie. Variatiile de talie, greutate si chiar privitoare la aspectul general in cazul exemplarelor de caini Tosa Inu sunt si astazi destul de mari in cadrul rasei, in functie de linia descendenta de care apartine fiecare caine.

Hrana Tosa

Cainii Tosa Inu accepta o mare varietate mare de tipuri de hrana pentru caini existente in comert, dar continutul si cantitatea trebuie adaptate la specificul acestei rase de caini mari, cu necesar proteic specific (formula pentru rase mari). Trebuie sa stiti ca hrana recomandata raselor de caini de talie mare trebuie sa contina un procent mai scazut de proteine si grasimi decat hrana destinata altor rase.

Desi crescatorii de elita japonezi continua sa ofere foarte putine date si informatii coerente despre Tosa Inu (considerand ca aceasta rasa ar trebui sa ramana strict intre granitele nationale), specialistii din SUA promoveaza ideea ca un nivel indicat pentru hrana cateilor din aceasta rasa este de 19-25% proteine si 8-14% grasimi.

Tinand cont de necesarul ridicat de hrana solicitat de acest caine de talie mare, sculptural si foarte robust, se recomanda sa uzati de hrana uscata pentru caini. Desi calitatea si prospetimea hranei gatite in casa nu vor fi egalate de nici o marca de hrana industriala, efortul necesar prepararii zilnice a meniului pentru acest urias descurajeaza inevitabil. Si bineinteles, incarca mult nota de plata, aspect deloc de neglijat.

Cautati ca specificatiile pentru tipul de hrana de caini pentru care v-ati hotarat sa indice carnea ca principal ingredient. Destul de des unui catel din rasa Tosa Inu va fi necesar sa-i suplimentati portia de hrana uscata cu bucati de carne (rosie sau alba, nu are importanta) pentru un aport nutritiv vital in procesul rapid de crestere pe care il inregistreaza.

Daca doriti sa mentineti carnea in meniu, trebuie sa stiti ca orice Tosa Inu este un avid consumator de carne, si acest ingredient se recomanda sa fie servit mai degraba in forma sa cruda decat preparata (prin fierbere sau prajire).

Dar nu renuntati la prepararea termica a carnii daca nu sunteti sigur de calitatea acesteia. Doar carnea de calitate superioara, recomandata in special consumului uman este recomandat a fi servita in stare cruda, altfel apare riscul contaminarii.

Vasele in care ii serviti mancarea acestui caine cu similitudini fizice mostenite de la cainii molossoizi ar trebui sa fie largi si putin adanci, conformatia botului sau impunand aceste conditii. Locul ales pentru servirea mesei trebuie sa fie de asa natura incat sa poata fi curatat usor dupa fiecare masa.

Acesti caini fac destul mult „deranj” in jurul vasului de mancare, datorita conformatiei botului si a buzelor largi. Apa trebuie sa fie la dispozitie, proaspata si servita in vase curate (dupa ce va bea o data contaminand-o cu saliva in exces, nu va mai reveni la acel vas, deci ideea de a folosi 2 vase de apa este destul de utila).

Este nevoie ca dieta sa ii fie supravegheata atent mai ales in perioada de la 3 luni la 1,5 ani, cat timp se dezvolta impetuos, si nu uitati ca, la maturitate, scheletul acestui caine masiv si totusi atletic, capabil de miscari uluitor de agile si complexe, deprinse in ringul de lupte va trebui sa suporte solicitari considerabile.

Tosa Inu nu agreeaza deloc sa fie deranjat pe timpul cat se hraneste, asa incat regula celor 10 minute este greu de aplicat. Vorbim aici de intervalul optim de timp in care un caine adult ar trebui sa-si serveasca masa, cu pofta si concentrare, la consumarea acestui interval resturile urmand sa fie evacuate.

Nu este recomandabil sa interveniti brusc peste Tosa atunci cand se hraneste, iar daca este imperios necesara o astfel de manevra, cea mai indicata persoana este liderul familiei, pe care cainele il percepe ca pe stapanul absolut si de care este cel mai atasat. Cel mai bine este sa va obisnuiti sa ii dozati portia optima si sa-i acordati timp sa o ingurgiteze.

Daca doriti sa il opriti din hranire (uneori veti observa cainele mancand portia altor animale din curte), sau sa va impuneti in cadrul relatiei, dati comanda de oprire si de indepartare si repetati-o cu voce ferma, pana cand este perceputa si acceptata. Acesta poate fi si un exercitiu din cadrul dresajului de obedienta.

Cainele de rasa Tosa Inu accepta bine legumele si fructele proaspete, mai ales pe durata sezonului cald, dar carnea cruda sau fiarta trebuie sa se regaseasca mereu in meniu.

Nu exagerati cu portiile sau cu suplimentele acordate intre mese, pentru ca este un caine cu predispozitie spre ingrasare si chiar obezitate, iar efortul pe care il va depune in activitatea zilnica (este destul de activ in momentele in care are obiective de interes) ii vor slabi inima.

Cele mai recomandate alimente si ingrediente:
– Carne proaspata de pasare (pui, curcan);
– Carne de vita (vaca, bizon – pentru exemplarele crescute in Statele Unite);
– Carne de vanat;
– Peste;
– Legume proaspete (fierte sumar sau crude) si fructe, alimente integrate in dieta cu caracter ocazional;
– Orez brun si fulgi de ovaz (in cantitati moderate, recomandate pentru continutul bogat in fibre);
– Iaurt proaspat, branzeturi si oua de casa (fierte sau crude).

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Tosa

Cainele Tosa Inu este mare, proportionat, emanand forta si reusind sa para din primul moment impunator. Cutia craniana este lata, patratoasa, cu stop pronuntat, botul este lat cu buzele groase atarnand lateral.

Totusi, in ciuda conformatiei buzelor specifica cainilor Mastiff, cainele Tosa Inu nu lasa bale. Ochii sunt mici, cu expresie patrunzatoare, de culoare inchisa. Urechile sunt de dimensiuni medii/mici, subtiri si plasate in partea superioara a capului, de forma triunghiulara si colturile rotunjite. Cainele Tosa Inu poarta urechile lasate, alipite de cap pana la jumatatea acestuia.

Spatele este usor incovoiat, mai inalt in zona dorsala. Coada cainelui Tosa Inu este de lungime medie, de o forma general conica si nu se taie. Cainele o poarta in sus doar cand este alert sau agitat, pozitia fireasca cade pe langa dors. Tosa Inu este un caine voinic cu o alura destul de supla, linia abdomenului este supta, pieptul este musculos, lat si adanc iar picioarele inalte se termina cu labe relativ mici comparativ vu inaltimea.

Blana este intr-un singur strat si are parul scurt si aspru. Tosa Inu necesita o ingrijire moderata a blanii, cu accent pe cele doua perioade de naparlire. Contrar aparentei fizice impunatoare, a scheletului cuoase largi, puternice si a mostenirii genetice molossoide (caini greoi, lenti, apatici), cainele Tosa Inu este surprinzator de agil si de rapid in miscari.

Comportament Tosa

Tosa Inu este tacut, intelegator, rabdator, curajos si un foarte bun caine de paza, care nu latra decat atunci cand este nevoie, are un institnct protector dezvoltat si este foarte inteligent. Sunt foarte afectuosi cu membrii familiei din care fac parte, dar sunt rezervati fata de straini.

Desi categorisiti drept caini periculosi, cainii Tosa Inu au o anume sensibilitate si disponibilitate afectiva care depaseste tiparul. Acest aspect rezida din faptul ca intre stapanul implicat in competitiile de lupta canina si reprezentantul sau Tosa Inu a existat intotdeauna o relatie stransa, de o certa intimitate, ca o puternica regula a jocului.

Proprietarii cainilor de lupta Tosa Inu si-au tratat intotdeauna reprezentantii din arena cu afectiune si respect, astfel cainii si-au dezvoltat un atasament special fata de stapan. In Japonia, in competitii, cainele Tosa Inu se bate pentru stapan si nicidecum din interes propriu. La educare trebuie sa luam in considerare aceasta sensibilitate a cainelui.

Orice pedeapsa trebuie sa fie foarte bine motivata si va trebui sa fie astfel aplicata, incat cainele sa inteleaga exact pentru ce a fost pedepsit. Tosa Inu fiind in general mult mai maleabil decat rudele din familia molossoizilor, se va supune cu usurinta procesului de educare pentru supunere. Pragul lor de excitabilitate este foarte ridicat, au o stabilitate nervoasa deosebita si suportabilitate remarcabila. Dar in nici un caz nu vor avea sarguinta unui ciobanesc german, care este in stare sa execute ore in sir cele mai diferite comenzi.

TOSA isi va pierde relativ repede interesul, dand de inteles in modul cel mai echivoc aceasta stare, de exemplu se culca si refuza sa se mai ridice. Cel care a crescut impreuna cu acesti monstri blanzi, va invata sa aprecieze la justa valoare dragostea deosebita cu care ei inconjoara copiii. Totusi, avand in vedere puterea si greutatea lor deosebita, nu este recomandat de a fi lasati nesupravegheati si singuri cu copii.

Simplul lor joc poate provoca accidentarea copiilor. Un caine Tosa Inu corect educat va avea in prezenta stapanului un comportament retinut fata de persoane straine. Unele exemplare par a fi chiar inabordabile si distante. Pare a fi deosebit de linistit si calm. Spre bucuria vecinilor, abia ca latra. Totusi, daca familia este in real pericol, va reactiona in modul cel mai dur si hotarat fata de intrus.

Calitatea lor de caini de paza si protectie este o insusire absolut nativa. Nu este necesara nici o educare in acest sens. Un Tosa Inu care primeste un antrenament si dresaj specific cainilor de paza si protectie, devine o arma de-a dreptul periculoasa.

Dresaj Tosa Inu

In educarea puiului Tosa Inu trebuie sa aveti in vedere ceea ce a demonstrat experienta, ca in cazul acestui caine, randamentul optim se poate realiza numai prin metode variate de educare, cu tenta antrenanta de joc. Nu se poate ajunge in nici un caz la vreun rezultat prin folosirea fortei si dominarea excesiva a cainelui.

Cainele Tosa Inu va raspunde favorabil numai la gesturi tandre. Orice amenintare, fie si numai verbala, comenzile taioase vor ramane fara efect in plan educational, dimpotriva, va distorsiona relatia caine-om, cainele putand deveni neincrezator.

Efectul metodelor clasice, bazate pe etalarea superioritatii si a fortei, nemaivorbind de bataie, va fi privit de caine cu un real dispret. Pragul lor de excitabilitate este foarte ridicat, au o stabilitate nervoasa deosebita si suportabilitate remarcabila.

Dar in nici un caz nu vor avea sarguinta unui Ciobanesc German, care este in stare sa execute ore in sir cele mai diferite comenzi. Tosa Inu isi va pierde relativ repede interesul, dand de inteles in modul cel mai echivoc aceasta stare, de exemplu se culca si refuza sa se mai ridice.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Tosa

Nume traditionale pentru cainii din rasa Tosa-Inu : Musashi, Benizakura, Fuji, Sensei, Yokozuna, Samurai, Kamikaze, Seppuku, Banzai, Mikado, Bushido.

Mai sunt cunoscuti si sub denumirile: Tosa Inu, Tosa Ken, Tosa Token, Japanese Fighting Dog, Japanese Mastiff, Tosa Fighting Dog, Japanese Tosa.

Boli Tosa Inu

In Japonia, rasa de caini Tosa Inu a trecut printr-un proces de selectie „naturala”, astfel problemele de sanatate apar foarte rar. Totusi, din prudenta si din ratiuni profilactice, se va evita supraalimentarea pentru preintampinarea obezitatii, cu efect negativ asupra functiilor inimii.

Se recomanda hranirea cu mai multe mese pe zi (3-4 oferind cantitati mici), urmate de odihna pentru a evita formarea ocluziei intestinale. Cu toata marimea lor, aparitia displaziei de sold la cainele Tosa Inu este foarte rara, dar nu este exclusa, deoarece in Japonia aceasta nu este un criteriu de selectie.

Este destul de sensibil la anestezice, chiar daca este atat de mare, deci interventia pe aceasta cale se va face sub stricta supraveghere a specialistului veterinar avizat.

Poze Tosa

caine Tosa Inu
caine Tosa culcat
caine Tosa la plimbare
caine Tosa cu copilul
Tosa trei caini
caine Tosa mare urias
caine Tosa in gradina
caine Tosa cap puternic

Povestea câinelui care a salvat patru oameni dintr-un spital, după ce a intrat în flăcări să pornească alarma de incendiu

Un câine a devenit eroul a patru oameni, după ce i-a salvat din incendiul care a curpins azilul în care se aflau. S-a întâmplat în regiunea Leningrad din Rusia, acolo unde patrupedul, pe nume Matilda, a intrat în flăcări pentru a porni alarma de incendiu. 

A hero dog is recovering from severe burns after raising the alarm on an horrific fire which saved four terminally ill people in a hospice.
The animal barked to alert her female owner about the inferno, running into the burning building in Russia’s Leni
Foto: Profimedia Images

În imaginile Profimedia se vede cum animalul a suferit răni grave în urma arsurilor provocate de incendiu, însă a fost salvat cu ajutorul medicilor veterinari care au făcut tot posibilul pentru a-l ține în viață.

Matilda este câinele unei femei care locuiește lângă spitalul din Leningrad, Rusia, acolo unde sunt internați pacienți cu boli grave, în stadiu terminal. În momentul în care a izbucnit incendiul, patrupedul a început să latre pentru a-și alerta stăpâna că arde clădirea, însă mai apoi a intrat în foc și a reușit să pornească alarma, devenind astfel salvatorul a patru pacienți care se aflau în interior și care au ieșit în siguranță, alertați fiind de zgomot. 

Cățelul a suferit arsuri extrem de grave și s-a intoxicat cu monoxid de carbon, însă a reușit să supraviețuiască, primind îngrijire medicilor și ale unei asociații care luptă pentru drepturile animalelor.

caine ars
Foto: Profimedia Images

„Fața, gâtul și abdomenul Matildei au fost grav arse”, au declarat reprezentanții adăpostului de animale care s-au ocupat de câine

Mai mult, cățelușa Matilda ar fi fost și gestantă, iar specialiștii au stabilit că puii sunt în afara oricărui pericol și vor veni pe lume în condiții normale. 

Un câine a salvat viaţa unui bebeluş abandonat

De cele mai multe ori, animalele demonstrează că au un suflet mult mai bun decât oamenii și nu pot face, sub nicio formă, mai mult rău decât aceștia. O lecție importantă, de moralitate, putem spune, ne-o oferă un câine care a salvat viața unui bebeluș, ce fusese aruncat printre deșeuri.

Un câine a salvat viaţa unui bebeluş abandonat într-un depozit de deşeuri din insula Cebu, Filipine. El s-a ţinut după un motociclist până l-a convins să-l urmeze, citează Mediafax.

Junrell Fuentes Revilla trecea cu motocicleta prin munţii din Cebu, când un câine apărut de nicăieri a început să alerge după el, lătrând puternic, conform La Stampa. Iniţial, bărbatul a crezut că e doar un câine care latră deranjat de zgomotul motoclicletei, însă şi-a dat seama că vrea să-i „spună” ceva şi nu-i va da pace până nu se va opri. Câinele a lătrat fără încetare, „de parcă ar fi avut nevoie disperată să spună ceva”, a povestit el. Junrell s-a oprit, l-a mângâiat şi l-a urmat după ce a înţeles că câinele vrea să-l ducă undeva. Câinele a început să-l ghideze de pe potecă spre un depozit de deşeuri, unde, odată ajuns, a văzut „un pacheţel”. Apropiindu-se, a observat un nou-născut înfăşurat într-un prosop, încă în viaţă.

Povestea s-a răspândit rapid pe reţelele de socializare şi aşa s-a aflat că nu e vorba nicidecum de un câine vagabond, ci unul care trăieşte în munţi alături de o familie numeroasă.

Lecție de viață de la un patruped: Bebeluș abandonat printre deșeuri, salvat de un câine

„Familia este iubitoare de câini şi are alţi 4 căţei, precum şi 5 pui. Nu vom uita niciodată ce ne-a spus proprietarul său: «Oricât de grea ar fi viaţa, chiar dacă sunt sărac, îmi hrănesc toţi câinii şi îi îngrijesc»”, a declarat un voluntar.

Rhodesian Ridgeback

  • Origine: Rhodesia (Africa)
  • Grupa: Vanatoare
  • Greutate: Masculi: 36–41 kg Femele: 29–34 kg
  • Inaltime: Masculi: 63–69 cm Femele: 61–66 cm
  • Culori: maro, maro-roscat
  • Dresaj: usor de dresat
  • Ingrijire: usor de ingrijit
  • Temperament: puternic, loial, inteligent, supus
  • Sanatate: robust si rezistent
  • Pui: 7 – 8 pui
  • Media de varsta: 10 – 12 ani
  • Alte nume: Ridgeback, Lion Dog, African Lion Hound, Rhodesian Ridgeback dog
Rhodesian Ridgebacks Calendar 2021 at Calendar Club

Origine

Originar din Zimbabue, Rhodesian ridgeback, cunoscut de asemenea si ca vanatorul de lei african, este un caine aratos si impunator, cu un caracter independent. Neadresandu-se oricarui iubitor de caini, acest caine este devotat familiei sale si are nevoie de un stapan ferm si consecvent care sa-i modeleze si sa-i cizeleze personalitatea.

In timpul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea, diferiti colonisti europeni s-au decis sa-si paraseasca tinuturile natale si sa-si inceapa o viata noua in Africa de Sud, pe atunci Capul Bunei Sperante. Alaturi de familiile lor, ei si-au luat odata cu ei si cainii pe care-i detineau in gospodarii, respectiv dogi germani, mastiff-i, bloodhounzi si terrier-i.

Acesti caini, cu toate ca erau companioni extraordinari si excelau in propriile lor abilitati, nu erau apti sa satisfaca toate solicitarile acestor fermidap buri.

Acesti fermieri aveau nevoie de un caine care sa pazeasca ferma, sa scoata din ascunzis pasarile si sa tranteasca la pamant gazelele ranite. De asemenea, acest caine trebuia sa fie apt sa reziste dificultatilor din savana africana, incluzand si modificarile climatice rapide si semnificative.

Pentru a forma acest caine „perfect”, fermierii si-au luat ca model cainii crescuti de hotentoti, un popor indigen sud-african. Cainii lor erau caini de vanatoare semi-salbatici, caracterizati prin prezenta unei creste sau a unei coame de-a lungul spinarii.

Acesti caini au fost incrucisati cu cainii colonistilor, rezultand grupul fondator al Rhodesian ridgeback-ului, una dintre singurele doua rase de caini din lume cu o coama de par de-a lungul spinarii (cealalta este Thai ridgeback-ul). Se considera ca la definitivarea lui ar fi participat mastiff-ul, cainele Khoikhoi, Deerhound-ul si alte cateva rase inca necunoscute.

In cele din urma, in 1877, primii ridgeback-i erau luati in Rhodesia, astazi cunoscuta ca Zimbabue. Vanatorii de vanat de talie mare din acea regiune au descoperit rapid ca acesti caini erau caini de vanatoare excelenti si ca se descurcau foarte bine in a-i ajuta sa captureze leii.

Vanatorii calatoreau calare, iar cainii alergau alaturi de ei. Cand era descoperit un leu, cainii il urmareau, il haituiau si alergau de jur imprejur pentru a-l intimida si a-l debusola. Acest lucru le conferea vanatorilor posibilitatea de a se apropia mai mult de leu pentru a-l vana.

In ciuda diferitelor legende, Rhodesian ridgeback-ul nu ataca si nu ucide leii. S-a constatat ca el era insensibil la ciupiturile insectelor si ca putea rezista fara apa si mancare peste 24 ore.

Programele de crestere si ameliorare a acestei rase au continuat in Rhodesia. In 1922, a fost conceput un standard al rasei si aceasta a primit denumirea de Rhodesian ridgeback, in ciuda originii sale sud africane.

Hrana Rhodesian Ridgeback

Ridgeback-ul este un caine care nu are foarte mari necesitati de hrana si care nu este deloc pretentios cand vine vremea sa fie hranit.

In general, dispun de un apetit bun, astfel ca nu au nevoie de o dieta speciala.

Nu tind sa aiba probleme cu greutatea, astfel ca, si in cazul in care iti vei hrani mai mult sau mai des, vor reusi sa evite ingrasarea.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Rhodesian Ridgeback

Frumos si demn, Rhodesian ridgeback este un caine magnific. Capul este plat si lat cu ochi rotunzi si stralucitori care-i confera cainelui o expresie inteligenta. Culoarea ochilor trebuie sa fie in tandem cu cea a nasului. Daca nasul este negru, ochii sunt inchisi la culoare.

Daca nasul este maron, ochii sunt de culoarea chihlimbarului. Urechile sunt de dimensiune medie si sunt situate in varful capului. Ele sunt late la baza si se ingusteaza spre varful rotunjit. Botul este lung si puternic, la fel si falcile. Dantura este foarte bine dezvoltata.

Corpul Rhodesian ridgeback-ului este masiv si puternic, cu un torace adanc. Coada se ingusteaza spre varful usor arcuit in sus. Coada nu trebuie sa fie rasucita sau sa fie purtata ridicat. Parul care alcatuieste blana este scurt si lucios, putand fi de la auriu deschis pana la rosu inchis. Cateva marcaje de culoare alba pot fi prezente pe piept sau pe degete.

Cea mai caracteristica trasatura a Rhodesian ridgeback-ului este „coama” lui. Este o creasta de par care se evidentiaza de-a lungul coloanei vertebrale, par care creste in directia opusa sensului de crestere al celui de pe restul corpului. Coama incepe din spatele umerilor si se continua pana la un punct de la nivelul soldurilor.

La inceputul coamei, doua spire simetrice se intind in directie opusa una de alta. Pe masura ce coama se continua de-a lungul spinarii, se ingusteaza treptat pana la nivelul soldurilor.

Rhodesian ridgeback-ul adult atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 63-69 cm la mascul si de 61-66 cm la femela si o greutate corporala in jur de 36-41 kg la mascul si de 29-34 kg la femela.

Comportament Rhodesian Ridgeback

Rhodesian ridgeback este un caine curat, fiind considerat usor de intretinut. Acest caine este in general prietenos cu membrii familiei sale si cu prietenii acestora, dar nu reactioneaza la fel si cu strainii.

Rhodesian ridgeback este un caine puternic si impunator caruia ii place actiunea si care este dotat cu o rezistenta incredibila. Este un caine incapatanat in sensul bun al cuvantului, aparandu-si cu inversunare domeniul, dar este foarte important ca el sa inteleaga ca stapanii lui sunt membrii dominanti ai familiei lui.

Persoanele timide, sensibile sau cele au tendinta de a-i permite cainelui sa fie stapanul casei, ar trebui sa se gandeasca la achizitionarea altei rase.

Un caine supus si loial familiei sale, Rhodesian ridgeback poate fi distant si chiar agresiv cu strainii. Chiar daca este un caine de talie mare si-i place sa alerge in curtea ingradita, acest caine prefera viata in interiorul caminului. Curat si linistit, Rhodesian ridgeback este un caine de casa ideal.

Rhodesian ridgeback-ul se adapteaza traiului intr-un apartament atata timp cat beneficiaza de un regim de miscare adecvat. El este relativ inactiv in interiorul caminului, astfel ca va fi cel mai fericit daca ii puneti la dispozitie o curte mare in care sa-si poata consuma energia.

Cand este scos afara, Rhodesian ridgeback trebuie tinut in lesa sau intr-o curte securizata cu un gard inalt deoarece unii dintre ei nu sunt prea prietenosi cu strainii.

Dresaj Rhodesian Ridgeback

Un protector nativ, Rhodesian ridgeback nu are nevoie de prea mult antrenament pentru a fi un bun caine de paza si protectie, astfel ca sedintele de agresivitate nu sunt recomandate.

Un Rhodesian ridgeback agresiv poate fi dificil de controlat.

Dresajul de disciplina este puternic recomandat si trebuie initiat inca de cand cainele este pui. Antrenamentul trebuie continuat pana la maturitatea cainelui. Socializarea timpurie este, de asemenea, vitala.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Rhodesian Ridgeback

Rhodesian ridgeback este un caine inteligent care are nevoie de mult antrenament si de stimulare mentala pentru a preveni aparitia plictiselii. Trebuie sa fiti constienti ca un Rhodesian ridgeback plictisit este un Rhodesian ridgeback foarte distrugator.

In plus, personalitatea dominanta nativa a acestui caine necesita un proprietar ferm si consecvent. Dresajul de ascultare si supunere consistent si inceput de la o varsta cat mai frageda sunt cruciale pentru a preveni tendintele agresive ale acestei rase. Dresajul trebuie continuat si pe parcursul adolescentei cainelui pana la maturizarea acestuia.

De asemenea, Rhodesian ridgeback-ul are o capacitate uluitoare de a rezista schimbarilor bruste de temperatura.

Rhodesian ridgeback necesita o minima ingrijire. Perierea periodica ii va mentine blana curata si stralucitoare. El este una dintre rasele de caini care-si inlocuieste parul moderat.

Boli Rhodesian Ridgeback

In general, Rhodesian ridgeback este un caine robust si rezistent cu putine sensibilitati de ordin medical. Cu toate acestea, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

– torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

– displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

– cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

– hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

– mielopatia degenerativa este o boala degenerativa progresiva a maduvei spinarii care induce in timp infirmitate si, in cele din urma, imposibilitatea utilizarii membrelor posterioare.

– osteocondroza este reprezentata de un defect de cartilaj care apare la catei in timpul perioadei de crestere si se manifesta prin aparitia durerii si a schiopaturii.

– sinusul dermoid este un sindrom unic al acestei rase si al metisilor acesteia. Este un defect de dezvoltare aparut in timpul vietii embrionare. Sinusul dermoid este o structura asemanatoare unui chist care se intinde sub piele de-a lungul spinarii si este uneori in directa comunicare cu maduva spinarii. Daca nu se trateaza, infirmitatea si paralizia pot aparea.

– surditatea congenitala poate fi sesizata la unii caini imediat dupa nastere.

– entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Rhodesian ridgeback-ul este de asemenea predispus obezitatii, otitelor si alergiilor.

Speranta medie de viata a Rhodesian ridgeback-ului este de 8-12 ani.