Parvoviroza la catei

Parvovirusul canin original, descoperit în 1967 și numit CPV-1 (Canine ParvoVirus), nu reprezenta o mare amenințare medicală decât pentru puii nou-născuți. Asta până în 1978, când o nouă variantă, mult mai agresivă, a apărut în Texas SUA, CPV-2, o mutație din parvovirusul felin (cunoscut și sub numele de panleucopenia felină). Au trecut peste 50 de ani de atunci și cea mai frecventă formă a virusului se numește CPV-2b. De menționat, de asemenea, noua tulpină a parvovirusului descoperită în anul 2000, deosebit de virulentă, CPV-2c, care devine rapid a doua cea mai comună formă de parvovirus canin, fiind capabil să infecteze și pisicile.

Este una dintre cele mai agresive boli, care, de cele mai multe ori, nu poate fi depasita nici macar cu tratamentul aplicat imediat, avand o rata a mortalitatii foarte mare.

Pentru cazurile in care nu este tratata, Parvoviroza are o mortalitate de peste 90%.

Pentru cazurile in care se intervine cu tratament rapid, rata mortalitatii scade, pana la 40%.

Parvoviroza canina este o boala infectioasa si molipsitoare care se caracterizeaza prin sindrom gastrointestinal si mortalitate ridicata. Boala este cunoscuta si sub denumirea de gastroenterita hemoragica cu parvovirus.

Parvovirusul de tip 2, ce determina boala denumita Parvoviroza, este un virus extrem de infectios care ataca tractul gastro-intestinal si sistemul cardiovascular la caini. Virusul atacă tractul gastrointestinal și sistemul imunitar al câinilor tineri sau chiar al adulților, dar și al animalelor sălbatice înrudite (ex: lup, vulpe, coiot). De asemenea, poate să afecteze și mușchiul inimii la animalele foarte tinere și la puii nenăscuți.

Boala, relativ noua, a fost descoperita in 1978 si are ca principala sursa fecalele cainilor infectati ce contin o concentratie foarte mare de particule virale.

Infectia, la animalele sensibile, se produce prin ingerarea viruslui, care este transportat in intestin, unde provoaca inflamatie.

Parvovirusul este foarte contagios si rezistent la detergenti si alcool, atfel incat, poate ramane in mediul in care a trait un caine infectat, pana la un an. De aceea, este usor de transmis pe parul sau picioarele cainilor, pantofii persoanelor care intra accidental in contact cu materii fecale ale cainilor infectati, sau alte obiecte.

Virusul patrunde in organism pe cale nazala sau bucala si este considerat foarte rezistent (in mediul inconjurator rezista 5-6 luni).

Parvoviroza are doua forme: miocardita si enterita.

Miocardita – Este o forma mai rara a bolii care apare in special la cateii cu varstele foarte fragede, doar de cateva saptamani. Cateii care au 1-2 luni mor dupa instalarea virusului deoarece nu apar simptome clare, iar unii dintre ei mor in cateva minute datorita unor simptome de pierdere a respiratiei. La cateii putin mai mari, cu varste peste 2 luni apar urmatoarele simtome:

  • Au respiratia ingreunata, sunt slabiti si apatici.
  • Au pulsul slab, tahicardie insotita de aritmie.
  • Au mucoasele palide si extremitatile reci.
  • In cazuri mai grave au dimensiunea ficatului marita si acumuleaza lichid in cavitatea peritonala (care captuseste cavitatea abdominala).

Enterita – Este cunoscuta si sub denumirea de gastroenterita hemoragica si apare la toti cainii, indiferent de rasa sau varsta lor. Principalele simptome apar abia dupa 1-2 saptamani si sunt urmatoarele:

  • La inceput cainele vomita continutul alimentar si sucul gastric.
  • Dupa o zi incepe sa aiba diaree apoasa cu miros specific, intepator si respingator.
  • In cazuri mai grave fecalele sunt cu sange.
  • Din cauza vomitarilor mari cainele nu mai poate manca si bea apa, dar are mereu senzatia de sete excesiva.
  • Temperatura rectala poate fi normala sau ridicata la 39ºC.
  • In unele cazuri la catele temperatura este si mai ridicata cu 1-2ºC.
  • Dupa 3-5 zile incepe sa scada numarul de globule rosii din sange (se instaleaza leucopenia).
  • Datorita diareei si varsaturilor incepe sa cresca aciditatea sangelui – care este o complicatie foarte grava in cazul acestei enterite parvovirale.

Pentru combaterea infectiei inca din prima zi, cand au aparut primele simptome la animalele bolnave, acestea trebuie izolate si tratate corespunzator, deoarece boala evolueaza foarte rapid si in special la cateii tineri.

Tratamentul in cazul acestei boli are in vedere urmatoarele:

Hidratarea animalului bolnav – Se realizeaza doar prin introducerea lichidelor subcutanat, de 2-3 ori pe zi, iar in cazuri grave administrarea lichidelor se face si intravenos. Hidratarea animalului pe cale normala nu se poate face deoarece are aceste iritatii gastrice grave, de aceea nu suporta apa si vomita imediat. De asemenea cainele bolnav va trebui sa aiba in apropierea lui ceai slab de musetel si menta in parti egale, chiar daca acesta incearca sa bea si vomita, deoarece musetelul este calmant si antiseptic, iar menta combate diareea.

Calmarea si vindecarea mucoasei gastrointestinale – Se face cu ajutorul unor supozitoare recomandate de medicul veterinar si care se administreaza la interval de 6-8 ore si in anumite doze foarte mici. Dupa 30 de minute de la administrarea supozitorului se da animalului anumite medicamente pe cale bucala care au rolul de calmare a mucoasei instestinale si care in prealabil se piseaza sub forma de praf si se amesteca cu 2 linguri de ceai de menta indulcit cu zaharina.

Stoparea starii de voma si diaree – Cainele trebuie sa ia vitamina A inca de la inceputul tratamentului, pentru ca are rol antiinfectios si ajuta la refacerea mucoasei gastro-intestinale.

Prevenirea unor complicatii cardiace – Se face cu ajutorul cofeinei si vitaminei C. De asemenea sistemul imunitar al organismului va fi intarit prin administrarea de vitamina A, B, C, glucoza, polidin si fosfotonic. Infectiile secundare vor fi tratate prin medicamente antibiotice.

Oprirea hemoragiilor gastrointestinale – Se realizeaza prin administrarea unor hemostatice prin injectii subcutanate: venostat, vitamina K, etc.

Refacerea organismului aflat in covalescenta – Se reia alimentatia normala in mod treptat, in cantitati foarte mici si doar in momentul cand simptomele cele mai grave ale parvovirozei au incetat. Cainele aflat in covalescenta trebuie sa manance doar alimente usor digerabile: orez, legume, ceaiuri si carne cruda. Nu se da o perioada de timp lapte si preparate din lapte.

Dupa ce animalele bolnave au fost izolate si tratate se face dezinfectia locurilor contaminate, se ard cadavrele si se supravegheaza mereu grupul de animale. De asemenea toate animalele sanatoase se vaccineaza si revaccineaza.

Decontaminarea mediului, dupa infectia cu Parvoviroza

Parvovirusul este extrem de rezistent in mediul inconjurator extern, fiind capabil sa supravietuiasca temperaturilor extreme si multor solutii dezinfectante.

Iata ce trebuie sa stii pentru o decontaminare corecta:

  • Cainii infectati elimina virusul prin fecale, in decurs de 7 pana la 10 zile de la expunere!
  • Fiind atat de rezistent, este aproape omniprezent in mediul exterior
  • In interior, virusul isi pierde infectiozitatea in termen de o luna
  • In exterior, virusul este activ timp de aproape un an
  • Parvovirusul poate fi omorat cu CLOR, deci o solutie de apa cu clor, este o metoda eficienta de decontaminare
  • Exista in comert solutii dezinfectante ce pot fi folosite si impotriva parvovirusului, cum ar fi: ECOCID, VIRKON etc.
  • In aer liber, udarea temeinica a zonei infectate poate dilua virusul

Nu uita! Orice schimbare brusca in comportamentul si starea catelului tau, poate reprezenta un simptom ce trebuie investigat.

Citeste si:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: