Chow Chow

  • Origine: China
  • Grupa: Working
  • Greutate: 25 – 32 kg
  • Inaltime: 43 – 51 cm
  • Culori: roscat, Cinnamon (maro deschis – maro inchis), negru, Albastru
  • Dresaj: are personalitate puternica, se dreseaza greu
  • Ingrijire: blana dubla si deasa
  • Sanatate: Atentie la alergii
  • Pui: 3 – 6
  • Media de varsta: 9 – 15 ani
  • Alte nume: Chow, Chowdren, Chow Chow dog
Imagini pentru chow chow

Origine

Chow Chow-ul este un caine de talie medie cu o descendenta foarte veche. Originar din China, Chow Chow-ul este usor de recunoscut datorita aspectului pufos, limbii mov si fetei usor cutate.

Foarte devotat familiei sale, Chow Chow-ul nu este extrem de prietenos cu strainii. Chow Chow-ul este una dintre cele mai vechi rase recunoscute de caini din lume.

Cainii din aceasta rasa, se pare ca ar fi originari din Mongolia, Siberia sau Nordul Chinei. Pe baza unor cercetari vaste, se crede ca Chow Chow-ul ar exista din timpul dinastiei Han, din jurul anului 150 i.Hr.

Traducerea cuvantului „chow” este, de asemenea, controversata. Exista in prezent doua teorii. Prima teorie asociaza numele acestei rase cu industria navala. Navele care calatoreau din Extremul Orient catre Europa trebuiau sa declare ceea ce transportau. Majoritatea navelor transportau diferite articole si pentru a le inlesni munca expediatorilor, termenul „chow-chow” sau „bric-a-bric” era utilizat pentru a desemna intreaga incarcatura. Cand acesti caini au devenit parte a marfii transportate de vase, numele s-a mentinut. Cealalta teorie nu este la fel de agreata. Unii sunt de parere ca numele „chow” este un slang (argou) cantonez/american pentru mancare si se refera la utilizarea nefericita a acestei rase in gastronomie.

Altii contesta ca aceasta rasa ar fi fost utilizata in acest mod si considera ca s-a produs o confuzie intre Chow Chow si o rasa de caini similari ca aspect cu acesta, care era, in realitate, utilizata ca sursa de hrana.

Chiar daca Chow Chow-ul este originar din Nordul Chinei, majoritatea cainilor au fost descoperiti in regiunea Canton (oras si port) din sudul Chinei, unde era denumit „cainele cu gura neagra” datorita limbii sale albastru-neagra, caracteristica. Rasa era atat de populara incat o singura canisa gazduia pana la 5000 de exemplare in acelasi timp.Chow-Chow-ul a fost pentru prima data adus in Anglia la sfarsitul secolului al XIX-lea si a devenit popular imediat dupa ce Regina Victoria si-a aratat interesul pentru aceasta rasa. Dupa ce, in cele din urma a ajuns in Statele Unite la inceputul anilor 1900, Chow-Chow-ul a fost rapid acceptat in American Kennel Club in 1903, ca membru al grupei Non-sporting.

Hrana Chow Chow

Una dintre teoriile sustinute in prezent de multi crescatori de Chow Chow arata ca aceasta rasa era crescuta in tarile de origine pentru paza, atac sau vanatoare, dar ca, la nevoie, cateii erau chiar mancati de chinezi, in perioadele frecvente de foamete. Si, cu timpul, Chow Chow s-a transformat int-un fel de mancare al locuitorilor din acele zone ciudate. De altfel, cuvantul „chow” inseamna, in dialectul mandarin, „mancare”, „fel de mancare”, ceea ce spune ceva despre numele dat rasei „Chow Chow”.

Cu multe sute sau chiar mii de ani in urma, prin stepele Mongoliei, prin zapezile Siberiei sau prin muntii Chinei, cainii aproape ca nici nu erau hraniti cu carne. Cainii mancau in mare parte cereale si legume, oasele ramase de la masa oamenilor, la care se adauga uneori (probabil rar) ceva carne de peste si unele animale mici pe care reusea sa le vaneze el singur. Un indicator care arata dezvoltarea Chow Chow-ului ca fiind un caine omnivor (vegetarian in mare parte, dar si uneori carnivor) este structura dintilor fata de rasele de caini strict carnivore. Dintii Chow Chow-ilor sunt mai plati decat incisivii raselor carnivore.

Asemenea ursilor, care sunt omnivori, Chow Chow se nasc cu 44 de dinti, spre deosebire de caini, care au 42 de dinti. Inainte de a ajunge la maturitate, Chow Chow isi pierde, insa, cei doi dinti de urs. Mancarea cu un procent redus de proteine este, de obicei, cea mai buna alegere pentru Chow Chow. O mancare buna ar trebui sa contina orez si miel, orez si pui, legume si pui, legume si peste. In tarile de provenienta din Rasarit, Chow Chow era o rasa de caini care era hranita in principal cu orezul ramas de la masa oamenilor.

ATENTIE!

Se pare ca porumbul este o mancare destul de nepotrivita pentru unii Chow Chow, intrucat poate genera alergii severe, lacrimarea continua a ochilor, dermatitele umede (asa numitele hot spots), la care se adauga problemele intestinale. Porumbul nu este o mancare cu care acesti caini sa fi fost hraniti mii de ani, la fel ca orezul, astfel ca, teoretic, Chow Chow nu este adaptat la mancarea cu porumb. Se pare ca multi Chow Chow au nevoie de mancare high fat, adica o hrana care sa contina si grasimi, o mare parte a vietii lor, asta pentru a compensa poate procentul redus de proteine.

Evident, nu toti cainii au aceleasi necesitati alimentare. Trebuie precizat ca exista, insa, crescatori de Chow Chow care isi hranesc animalele numai cu carne cruda (asa-zisa dieta BARF), iar cainii lor traiesc mult si bine.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Chow Chow

Chow-Chow-ul este un caine de talie medie, cu parul de lungime medie, cu o constitutie robusta, scund si indesat. Cainele are un cap mare cu un craniu lat si plat, botul scurt si pliuri faciale care ii dau aspectul de animal permanent incruntat. Urechile sunt rotunde si mici, fiind purtate ridicate pe verticala. Coada este rasucita si purtata ridicat peste spate.

Cea mai caracteristica trasatura a cainelui este limba albastru-neagra, care este o raritate printre rasele de caini.Chow-Chow-ul are o blana dubla alcatuita dintr-un par exterior des si un puf moale si lanos. Cele mai frecvente culori sunt rosu (ruginiu), negru sau cafeniu deschis. Inaltimea la greaban este de 46-56 cm, iar greutatea corporala este de 20-32 kg.

Comportament Chow Chow

Cateii de rasa Chow-Chow daca sunt bine educati si corect socializati, devin excelenti companioni si animale de familie, dar personalitatea sa stranie necesita intelegere din partea stapanului. Este frecvent descris ca avand o personalitate asemanatoare unei pisici, fiind un catel independent, care nu agreaza etalarea expansiva a afectiunii.

Cateii rasa Chow-Chow sunt demni si au tendinta de a fi incapatanati. Acest comportament rece si sobru isi are radacinile in zilele pe care aceasta rasa le-a dus in China si Mongolia, unde erau folositi si pentru carnea si blana lor, datorita resurselor putine din acele zone. De aceea cateii din rasa Chow-Chow nu erau considerati animale de casa si nu aveau privilegiul de a avea un stapan, deoarece atasamentul ar fi ingreunat uciderea lor.

Aceasta explica cumva natura lor de a se conduce singuri si ca sunt destul de greu de dresat in ciuda inteligentei deosebite. Au devenit, de-a lungul timpului deosebit de folositori ca si caini de paza a templurilor, apropiindu-se de stapanul templului si respingand cu agresivitate persoanele si animalele necunoscute. De-a lungul anilor, crescatorii au reusit sa scoata la lumina trasaturi pozitive ale acestor caini, transformandu-i in alegerea ideala pentru cei ce isi doresc un caine de familie si vor sa se implice in educatia acestei rase cu o vointa de fier, dar rafinata si sofisticata.

Cainii din rasa Chow-Chow pot fi extrem de prudenti cu strainii, nu leaga usor prietenii, fiind mai degraba indiferenti fata de toti cu exceptia celor pe care ii iubesc. Desi in general foarte tacut, un caine pe care rar il auzi latrand, este totusi foarte teritorial, caracteristica ce il transforma in caine de paza de nadejde, care isi va apara familia si casa cu un curaj deosebit.

Loialitatea si afectiunea pentru toti membrii familiei, este de necontestat, dar cainele Chow Chow este al unei singure persoane, de obicei va alege un singur individ caruia ii va darui devotamentul sau absolut. Inteligent, cu o vointa de fier, plin de incredere in sine, catelul de rasa Chow-Chow are nevoie de un stapan care sa ii demonstreze cu fermitate, dar si cu amabilitate cine detine in permanenta controlul asupra situatiei.

Cateii rasa Chow-Chow nu agreaza compania altor caini, cu exceptia celor din aceeasi gospodarie si rareori vor tolera caini necunoscuti de acelasi sex.

Dresaj Chow Chow

Chow Chow-ul este cunoscut pentru personalitatea puternica si vointa de fier si nu apreciaza o atentie exagerata. Chow Chow-ul este distant, retras si sedentar, cu o reputatie de caine agresiv nu intotdeauna atribuita pe buna dreptate. Din nefericire, un numar mic de exemplare crescute necorespunzator si nesocializate adecvat au alterat reputatia rasei.

Este un caine care se dreseaza destul de greu, chiar una din rasele cel mai greu de dresat. Dresajul trebuie facut numai de catre o persoana cu experienta, calma, autoritara si echilibrata.

Dresajul trebuie sa fie ferm, consecvent, echilibrat.Nu este un caine foarte energic, are un nivel scazut de activitate, dar totusi ii plac plimbarile. Nu suporta soarele si trebuie protejat vara.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Chow Chow

Datorita blanii sale duble, dese, ingrijirea periodica este necesara pentru a preveni incurcarea si matuirea parului. Cainele trebuie supravegheat cand se afla in preajma strainilor sau a copiilor mici cu care nu este familiar.

Boli Chow Chow

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Diabetul este o boala a pancreasului asociata unei productii insuficiente de insulina. Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Chow Chow este predispus la entropion (rasucirea spre interiorul ochiului a pleoapelor), hipotiroidism si displazie de cot.Durata medie de viata a Chow Chow-ului este de 9-15 ani.

Poze Chow Chow

caine Chow Chow
Chow Chow catel pui alb
caine Chow Chow maro culcat
caine Chow Chow leul negru fata
caine Chow Chow negru cu limba mov in pozitia sezi
caine Chow Chow in lesa in parc
Chow Chow catei mici cu limba scoasa
caine Chow Chow catel pe iarba
Chow Chow catel din fata cu cap
caine Chow Chow adult fata cap
caine Chow Chow alb in iarba

Alte rase de caini

Alte articole

Bibliografie: 

Articole caini

Cocker Spaniel American

  • Origine: S.U.A.
  • Grupa: Sporting
  • Greutate: 7 – 14 kg
  • Inaltime: 35 – 38 cm
  • Culori: negru, alb, maro, gri, roscat
  • Dresaj: usor de dresat, inteligent
  • Ingrijire: blana scurta, poate lasa bale
  • Sanatate: predispus la obezitate
  • Pui: 2 – 7
  • Media de varsta: 12 – 15 ani
  • Alte nume: Cocker, Merry Cocker, Cocker Spaniel
Imagini pentru cocker spaniel american

Origine

Cuvantul „spaniol” a fost adaugat cockerului la sfarsitul anului 1100 cand a fost importat din Spania in Anglia. Dovezi din anul 1300 arata ca rasa a fost impartita in doua tipuri distincte: cockerii spanioli de apa si cockerii spanioli de teren.

Conform scrierilor istorice cockerul spaniol a fost dus din Anglia de la Playmouth in America la New Englang in anul 1620. Primul cocker inregistrat in America a fost un caine numit Capitan.

El a fost inregistrat si la American Kennel Club in anul 1878. Dupa 1881 s-a format ASC (American Spaniel Club) care este cunoscut acum ca cel mai vechi club de caini din SUA. Primii cockeri americani au aparut in Marea Britanie in anii 1950 – 1960.

A fost cel mai popular caine din SUA din 1940 pana in 1952, in 1980, din 1984 pana in 1990. In ultima perioada s-a clasat ceva mai jos dar niciodata nu se stie cand revine in scena avand in vedere numarul mare de exemplare existente.

Cockerii spanioli americani au avut priza la presedintii americani, primul care a avut unul ca animal de companie a fost Richard Nixon. Mai tarziu un alt cocker pe nume Zeke l-a avut stapan pe Bill Clinton cand a fost guvernator in Arkansas.

Hrana Cocker Spaniel American

Dieta unu cocker in general trebuie sa nu fie complicate, ci pur si simplu bine echilibrata si hranitoare.

O dieta sanatoasa va ajuta cainele sa evite obezitatea si sa traiasca o viata lunga si sanatoasa. Ca majoritatea cainilor cockerii mananca in orice moment al zilei.

Din pacate sunt predispusi la obezitate, in special pe perioada cresterii, de aceea dulciurile si micile recompense sunt strict limitate.

Dieta ar trebui sa contina o multime de fructe si legume proaspete, morcovi, broccoli, spanac, mere, afine, etc, fara citrice deoarece contin acid citric care porvoaca diaree.

Chiar si cea mai mica bucatica de portocala sau lamaie ar putea provoca cainelui o durere urata de stomac. Proteinele sub forma de carne sau peste trebuiesc incluse in dieta cainelui, de exemplu somon, curcan, pui(fara oase), vita, miel, s.a. Nu uitati sa indepartati excesul de grasime. Am mentionat mai sus ca acest frumos caine este dispus la obezitate, dar asta nu inseamna ca nu are nevoie de grasime.

O mica cantitate ii este necesara pentru a-si pastra blana stralucitoare, pielea sanatoasa si ochii cristalini. Uleiurile si grasimile in general le poate lua din carne (pui,miel,vita – grasimi animale) peste si legume.

Dieta trebuie sa contina, de asemenea, si carbohidrati pentru ca animalul sa ramana activ. Glucidele le poate lua din fructe legume si cereale cum ar fi orz, orez, ovaz. Vitaminele si mineralele sunt foarte importante pentru sanatatea cockerului, unii producatori includ aceste vitamine suplimentare in alimente.

De-a lungul timpului s-a observat ca animalul prezinta un risc pentru alergiile alimentare in curs de dezvoltare. O alergie alimentara este raspunsul sistemului imunitar la anumite alimente. Simptomele cele mai probabile ale alergiilor sunt mancarimile, in zona urechilor si a picioarelor.

O verificare amanuntita v-a evidentia o inroseala a pielii in zonele afectate. Afectiunile pot varia de la caine la caine, animalul poate avea sange in fecale, scaune dese si/sau neregulate, s.a. Este recomandat ca fiecare aliment introdus in dieta sa se faca in timp de cel putin 2 saptamani. Cele mai frecvente alimente la care fac alergii cockerii spanioli americani sunt: carnea de vita, pui, lapte, oua, porumb, soia.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Cocker Spaniel American

Cockerul spaniol american este cel mai mic caine recunoscut ca si caine sportiv. avand o medie intre 13.5 – 15.5 la geaban.

Este un caine bine proportionat, cu blana matasoasa de lungime medie pe corp si urechi. Standardul rasei prevede dimensiunile 39cm pentru masculi si 37cm pentru femele. Cockerul american spaniol cantareste aproximativ 11 – 15kg, femelele fiind ceva mai usoare decat masculii.

Capul unui cocker ii face usor de recunoscut acesta avand forma usor rotunjita si buzele de forma patratica. Urechile care atarna sunt lungi cu blana matasoasa, iar ochii sunt mari si de culoare inchisa. Nasul poate fi negru sau maro in functie de culoarea rasei. Rasa este prezenta in mai multe culori, in general culori solide gen negru sau negru cafeniu, rosu inchis sau crem.

Comportament Cocker Spaniel American

Cunoscut si sub numele de Merry Cocker, rasa standard defineste cainele cocker spaniol american ideal ca fiind „echilibrat in temperament si fara pic de timiditate”.

Are un nivel bun de socializare de la o varsta frageda, si se poate intelege cu usurinta cu oamenii, copiii, alti caini sau alte animale. Par sa aibe o coada din care da fara permanent preferand compania oamenilor.

Nu este cel mai potrivit caine pentru a fi lasat singur in spatele curtii. Cockerii pot fi stresati cu usurinta de la zgomote puternice care deranjeaza pe termen lung, sau daca au parte de un tratament sau o manipulare prea dura. Membrii rasei au fost initial folositi ca si caini de vanatoare, dar rasa a crescut in popularitate ca si caine de spectacol.

Dresaj Cocker Spaniel American

Cockerii in general trebuiesc dresati cu calm, rabdare, dar cu fermitare. Acesti caini sunt sensibili, independenti si inteligenti. Este un caine inteligent, dar in timpul dresajului poate ceda relativ usor daca simte ca nu-si poate multumi stapanul.

Este fericit cand isi vede stapanul fericit. Dupa cum am spus dresajul trebuie facut cu rabdare si incercari repetate.

Daca un caine este instruit prin pedepse si bataie el va percepe in mod gresit mesajul si va rezulta o experienta negativa. Daca faceti miscari repetate cu interes si animalul isi va da interesul si va percepe mai usor ce i se transmite. Aveti grija cu ce il recompensati si cat il recompensati.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Cocker Spaniel American

Intr-un sondaj in anul 2004 cele mai frecvente cauze de deces au fost: 23% cancer, 20% batranete, 8% probleme cardiace, s.a.

Un alt studiu arata, cu o probabilitate mai mica, sansele principale sunt: cancer si boli hepatice.

Boli Cocker Spaniel American

Cockerii spanioli americani sunt susceptibili de o varietate de boli, in special infectii ale urechilor si in unele cazuri ale ochilor.

Desi nu este cunoscut un procent exact s-au semnalat cazuri de atrofiere a retinei si cataracta. Se recomanda controale anuale la ochi de catre un oftamolog veterinar cel putin pentru exemplarele care sunt folosite la reproducere.

Inflamatiile in urechi sunt boli destul de comune. S-a inregistrat si displazie de sold la cateva exemplare.

Au fost si cazuri cu probleme cardiace in care cainele era lipsit de energie si se afla in imposibilitatea de a face miscare normal, aceasta gena apare la 10% din populatia canina. Mai sunt predispusi la epilepsie si la sindromul Rage (tot o forma de epilepsie in care un caine calm se angajeaza in atacuri violente si neprovocate brusc).

Poze Cocker Spaniel American

caine Cocker Spaniol American
caine Cocker Spaniol American pe fond alb
caine Cocker Spaniol American cu medalion la gat
caini Cocker Spaniol American doi catei frumosi
caine Cocker Spaniol American cu medalion in iarba
Cocker Spaniol American catel in lesa
Cocker Spaniol American caine adult in lesa
caine Cocker Spaniol American la concurs

Cocker Spaniol Englez

  • Origine: Anglia
  • Grupa: Sporting
  • Greutate: 12 – 16 kg
  • Inaltime: 38 – 45 cm
  • Culori: negru, negru cu alb,rosu, culoarea ficatului
  • Dresaj: bun ascultator, invata repede
  • Ingrijire: are nevoie de ingrijire periodica
  • Sanatate: poate avea alergii, cataracta
  • Pui: 5 pui in medie
  • Media de varsta: 11 – 12 ani
  • Alte nume: Cocker, Cocker Englez, Merry Cocker
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Cocker-Spaniol-Englez6.jpg

Origine

Cockerul Spaniol Englez este prezent in arta si literatura de peste 500 de ani. Initial au fost impartiti in cocker spanioli de apa si de teren. In anii 1850 – 1860 au fost inregistrate si alte tipuri de cockeri: Welsh si Devonshire. Rasa de astazi arata putin diferit.

La Crufts cockerul spaniol englez a fost cel mai de succes catel, castigand 7 premii in anii 1930, 1931, 1938, 1939, 1948, 1950, 1996. Cockerul spaniol american a fost creat din cockerul spaniol englez la inceputul secolului 19 pentru a vana prepelita si sitarul de padure.

Initial se putea observa diferenta fizica, de inaltime, dar cu timpul s-au observat o serie de trasaturi diferite. Cele doua rase au fost prezentate oficial in America in 1936, iar American Kennel Club a acceptat cele doua rase in anul 1946. Este originar din Anglia.

Hrana Cocker Spaniol Englez

O dieta sanatoasa a unui cocker spaniol englez include alimente proaspete, cum ar fi legume si fructe, precum si pui(dezosat), curcan sau carne de vita.

Este recomandat sa evitati carnea grasa care creaza un nivel ridicat de colesterol si depozite de grasime, se stie ca animalul este predispus la obezitate.

Si mancarea uscata este recomandata pentru sanatatea orala a cainelui; cititi cu atentie etichetele pentru a vedea care din produse contin vitamine si minerale.

Extra vitamine si suplimente sunt recomandate doar cu aprobarea medicului veterinar mai ales daca animalul asteapta pui sau a suferit vreo boala recenta.

Rasfatatii in special in timpul cresterii, dar nu exagerati pentru ca ei nu va vor refuza niciodata.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Cocker Spaniol Englez

Cockerul spaniol englez este un caine robust, compact si bine echilibrat. Ochii de obicei sunt de culoare inchisa si loburile urechii trebuie sa ajunga la varful nasului.

Desi unii prefera exemplarele fara coada, amputarea cozii este ilegala in Australia, Africa de Sud si Scotia. masculii au in medie intre 39 si 42 cm la geaban si femelele sunt putin mai scunde.

Greutatea medie este de aproximativ 13-15kg. Cockerii pot fi vazuti intr-o varietate de culori. In standarde este permisa orice culoare in afara de alb care poate fi intalnit doar pe piept.

Alte culori: negru cu rosu, auriu cu negru, culoarea ficatului, portocaliu, pigmentat, etc.

Comportament Cocker Spaniol Englez

Poate fi incapatanat, dar usor de dresat si astfel un animal de companie perfect.

Este cunoscut pentru inteligenta, optimism si adaptabilitate, in schimb nu ii place singuratatea.

O rasa extrem de loiala si afectuasa. Cockerul spaniol englez este un caine activ, sportiv

Dresaj Cocker Spaniol Englez

Cockerii au fost initial caini de vanatoare asa ca au la baza un caracter extrem de bun si ascultator care ii fac usor de dresat chiar de la varste fragede. Primul lucru, poate cel mai important la un cocker cand vine sau se naste intr-o casa noua, trebuie sa stie locurile de baza.

Astfel el trebuie invatat unde este locul de dormit, unde gaseste mancare si hrana si locurile unde nu are voie. Ca animal este un caine inteligent si va invata repede.

Este esential sa aveti timp si rabdare atunci cand incepeti formarea cainelui vostru. Indiferent de varsta cainelui dresajul trebuie sa fie scurt si repetat.

Asigurati-va intotdeauna ca il recompensati cand reuseste cu mancare sau laude. Dresajul poate incepe cand animalul este in jurul varstei de cinci luni.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Cocker Spaniol Englez

Cockerul spaniol englez, fie ca traieste in Anglia sau Statele Unite sau Canada are o durata de viata de 11-12 ani.

Acesta traieste, in medie, cu aproximativ un an mai mult decat cockerul spaniol American.

Intr-un sondaj in anul 2004 s-au evidentiat cele mai frecvente cauze de deces: 30% cancer, 17% batranete, 9% cardiace, s.a.

Boli Cocker Spaniol Englez

Problemele comune de sanatate la cockerul spaniol englez sunt alergii ale pielii, timiditate, cataracta, surditate(afecteaza 6% din rasa), agresiune fata de alti caini, tumori, probleme de mandibula.

Unele probleme mai putin frecvente includ displazia de sold, care este o formatiune anormala a articulatiei soldului, insufucienta cardiaca, s.a.

Poze Cocker Spaniol Englez

caine Cocker Spaniol Englez
Cocker Spaniol Englez caini negru maro alb baltat
Cocker Spaniol Englez catel auriu in pozitie culcat
caine Cocker Spaniol Englez maro
Cocker Spaniol Englez caine negru in iarba
caine Cocker Spaniol Englez pe canapea cu mingia
caine Cocker Spaniol Englez baltat pe camp
Cocker Spaniol Englez caini aurii
caine Cocker Spaniol Englez in casa pe canapea
caine Cocker Spaniol Englez alearga pe camp
caine Cocker Spaniol Englez cu zgarda pe camp
caine Cocker Spaniol Englez poza de jos in sus

Husky Siberian

  • Origine: Siberia
  • Grupa: Working
  • Greutate: Femele: 16-23 kg; Masculi: 20-27kg
  • Inaltime: Femele: 50–56 cm; Masculi: 54–60 cm
  • Culori: Negru, rosu, gri, negru-maro, maro, alb-negru, argintiu, alb
  • Dresaj: inteligent, incapatanat, jucaus
  • Ingrijire: se recomanda perierea zilnica
  • Sanatate: evitati temperaturile ridicate
  • Pui: 4 – 8 pui
  • Media de varsta: 12 – 15 ani ani
  • Alte nume: Chukcha, Chuksha, Husky, Sibe, Husky Siberian dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Husky-Siberian6.jpg

Origine

Au fost adusi in Alaska in anul 1909, datand de de mii de ani in Siberia, unde au fost crescuti de catre eschimosi, pentru a trage saniile, la vanatoarea de reni, fiind atat un protector al caminului, cat si un companion apreciat.

Datorita fortei fizice impresionante, a puterii de munca si a abilitatii de a se integra in haite mici, erau cea mai buna alegere pentru conditiile aspre de munca din Siberia. Au ajuns in America impreuna cu negustorii de blana, cu scopul de a participa la cursele arctice.

In 1925, a fost o epidemie de difterie in orasul Nome, Alaska si echipe de caini Husky Siberian aduceau pretioasele medicamente in oras. In zilele noastre, in timp ce sunt in continuare utilizati la tractarea saniilor si participa la concursurile de sanii trase de caini, sunt pe zi ce trece companioni din ce in ce mai populari si mai iubiti.

Hrana Husky Siberian

In situatia in care v-ati hotarat sa cumparati un pui de Husky, crescatorul va va aduce la cunostinta informatii utile despre dieta pe care a urmat-o catelul, astfel incat acesta sa fie alimentat cu acelasi tip de hrana cu care a fost obisnuit, precum si amanunte despre alimentatia necesara in continuare adultului.

Dieta puiului ar trebui mentinuta dupa ce l-ati adus acasa cel putin pana cand acesta se va obisnui cu noul domiciliu. Dupa aceea, daca doriti si constatati ca este necesar, puteti sa o schimbati treptat. Nu trebuie sa uitati ca schimbarile bruste in alimentatia puiului pot genera probleme ale sistemului digestiv.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Husky Siberian

Datorita ochilor albastri si a mastii (care nu este obligatorie in standardul rasei, dar care este prezenta la majoritatea exemplarelor de la noi din tara) expresia fetei unui husky transmite un amestec contradictoriu de mesaje, pare prietenos dar in acelasi timp serios; cei care descriu aspectul fetei unui husky folosesc expresii de genul: are o privire de nebun inteligent, pare ca intelege tot dar nu-ti da dreptate, te simti tolerat in preajma lui, pare ca stie mai mult decat tine, privirea lui ma sperie dar ma si indeamna sa ma apropii.

Capul este de dimensiuni medii, proportionat cu restul corpului, usor rotunjit in partea superioara, stopul bine marcat. Privit din toate unghiurile, capul unui husky nu trebuie sa fie nici prea alungit, nici prea indesat. Botul este si el de dimensiuni medii, cu buzele bine inchise. Muscatura trebuie sa fie corecta, in foarfeca.

Ochii au forma alungita, sunt pozitionati usor oblic si la distanta moderata unul fata de celalalt. Culoarea albastra este o caracteristica a rasei, dar nu este obligatorie, standardul acceptand si ochii caprui sau brun inchis si chiar de culori diferite (ceacar).

Urechile sunt de dimensiuni medii, nici foarte mari, nici foarte mici, triunghiulare, carnoase si bine imblanite, pozitionate sus, destul de apropiate una de cealalta. Varfurile stau perfect ridicate si sunt usor rotunjite.

Culoarea nasului trebuie sa fie in concordanta cu culoarea de baza a blanii; astfel, husky cu blana predominant neagra, cenusie sau bruna vor avea nasul negru; husky cu blana roscata vor avea nasul maro inchis; la husky albi, nasul va fi rozaliu.

Masculul atinge 20 – 28 kg; femela atinge 16 – 23 kg. Greutatea este proportionala cu inaltimea la greaban. Gatul este arcuit si bine pozitionat. Pieptul este adanc si puternic, dar nu exagerat de lat iar umerii sunt musculosi si bine dezvoltati.

Coastele sunt usor aplatizate pe lateralele corpului. Spatele unui husky este drept si puternic; crupa coboara intr-o panta usoara catre baza cozii, care este stufoasa, purtata pe spate cand cainele este alert, coborata drept cand cainele este in repaus si pozitionata sub linia imaginara trasata intre greaban si crupa.

Picioarele sunt puternice, cu osatura bine dezvoltata dar nu masiva, cu labe ovale, nu foarte alungite si bine inchise, cu blana deasa intre degete. Degetul redundant de la picioarele din fata se poate inlatura chirurgical.

Blana este alcatuita din doua straturi, par si sub-par, cu fir de lungime medie, foarte deasa. Sub-parul este moale si dens dar este normal sa lipseasca in timpul perioadelor de naparlire sau sa fie putin reprezentat la Husky tinuti in interior tot timpul anului.

Blana trabuie sa fie placuta la atingere, nu prea aspra, cu textura neteda. Culorile acceptate variaza in toata gama posibila, de la negru la complet alb. Masca si trefla de pe frunte, desi caracteristice rasei, nu sunt obligatorii.

In miscare, husky da senzatia ca pluteste la suprafata solului, alergand intr-un trap corect, aparent fara efort. In repaus, husky are o pozitie mandra a corpului si capului, inspirand putere si agilitate.

Comportament Husky Siberian

Cateii de rasa Husky Siberian au fost, timp se secole, caini de paza a caminului si companioni excelenti. Aceste doua servicii pe care le-au indeplinit si-au lasat amprenta asupra personalitatii lor, printr-o blandete si un devotoment deosebit catre stapan si familie.

Cainele Husky Siberian are un temperament deosebit de placut, fiind jucaus, afectuos si binevoitor chiar si cu alte animale de casa, daca au fost crescuti de pui impreuna. Este recunoscut pentru devotamentul deosebit si relatiile stranse pe care le stabileste cu familia.

Catelul Husky Siberian este inteligent, docil, foarte iubitor si sociabil, fiind plin de energie in special la aceasta varsta. In inima lor raman catei pe toata durata vietii, sunt prietenosi cu strainii si nu sunt buni caini de paza deoarece latra putin si indragesc repede pe oricine.

Sunt caini de sanie trup si suflet, mananca frugal si veti constata ca au nevoie de mai putina mancare decat ar parea tinand cont de talia lor.

Dresajul este dificil deoarece sunt incapatanati ,au gandirea lor proprie si vor executa o comanda doar daca ii inteleg rostul. Pentru un dresaj adecvat stapanul trebuie sa dea dovada de rabdare, stabilitate in ceea ce cere de la caine si sa cunoasca temperamentul cainelui Arctic.

Recompensele alimentare sunt cele care functioneaza cel mai bine daca doriti sa il invatati lucruri noi, dar trebui in permanenta sa dati dovada de stapanire de sine si de fermitate pentru a stavili tendinta cainelui Husky Siberian de a prelua controlul in relatia cu dumneavoastra.

Citeste si despre Husky pitic – Alaskan Klee Kai

Daca sunt lasati singuri, se plictisesc usor si pot avea tendinte de comportament distructiv. Nu suporta sa fie lasati singuri in custi, au metodele lor de a roade chiar si in custile metalice.

Cateii Husky Siberian sunt gazde excelente atunci cand un musafir le trece pragul caminului, rareori latra sau se comporta teritorial, poseda totusi un urlet interesant, asemanator cu cel al lupului.

Cainii Husky Siberian adora sa hoinareasca, sa sape gauri si sa captureze animale mici, motiv pentru care trebuie sa va asigurati ca gardul curtii in care sta e inalt si sa il plimbati doar cu lesa.

Sunt companioni minunati pentru acei oameni ce sunt constienti la ce trebuie sa se astepte de la aceste animale frumoase si inteligente. Prea multi oameni sunt atrasi de aspectul fizic superb al acestui caine si nu tin cont de cat de multa activitate fizica are nevoie acest caine utilitar.

Dresaj Husky Siberian

Cainii din rasa Husky Siberian sunt blanzi si jucausi, dar incapatanati si rautaciosi. Acesti caini plini de veselie si viata sunt foarte legati de familie. Sunt caini inteligenti, si iubitori, lipsiti de griji si calmi.

Cu toate acestea, acesti caini au foarte multa energie, mai ales cand sunt catei. Sunt buni cu copiii si prietenosi cu strainii, deci nu sunt buni caini de paza, atat timp cat latra putin si sunt prietenosi si iubesc pe toata lumea.

Cainii Husky sunt foarte inteligenti si usor de dresat, dar le place sa fie independenti si vor asculta o comanda numai daca ii vor pricepe rostul. Dresajul canin al acestor caini cere multa rabdare, consecventa si o buna intelegere a caracterului Arctic canin.

Acesti caini vor profita atunci cand li se va oferi ocazia. Cainii Huski sunt excelent companioni pentru jogging, atat timp cat nu este prea cald afara. Acestor caini le place sa faca galagie si se plictisesc repede.

Nu le place deloc sa fie lasati singuri, prin urmare, daca va doriti mult aceasta rasa de caini, este mai bine sa va luati doi. Un caine Husky lasat singur poate fi destul de distrugator.

Sunt caini buni cu alte animale de companie daca sunt crescuti impreuna cu acestea de mici catei. Husky sunt mancatori economi si au nevoie de mai putina mancare decat v-ati astepta. Este o rasa de caini careia ii place sa hoinareasca.

Cainii Siberian Husky sunt companioni minunati pentru oamenii care sunt constienti de ce sa se astepte de la aceste animale frumoase si inteligente.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Husky Siberian

Cap: scalp de marime medie, bine proportionat, usor rotund in varf, stop bine definit.

Ochi: migdalati, situati la o distanta moderata, usor oblic. Este o conceptie gresita foarte des intalnita ca toti cainii Husky Siberian au ochii albastri, ei in realitate pot fi albastri, maronii, de culoarea chihlimbarului. Cateii Husky Siberian pot fi bioculari, in sensul ca pot avea un ochi albastru si unul de culoarea chihlimbarului.

Urechi: triunghiulare, prinse sus si erecte.

Piept: puternic, proieminent, coastele sunt aplatizate pe laterale spre a permite libertatea miscarii.

Coada: Este foarte bine imbracata si, datorita asemanarii cu coada de vulpe, se mai numeste si „fox-brush”. Prinsa sub linia superioara, este purtata gratios peste spate, in forma de secera atunci cand cainele este in miscare sau in atentie.

Coada tinuta in jos este normala pentru pozitia de repaus. Atunci cand este purtata in sus, coada nu se incolaceste si nici nu are voie sa stea plata pe spate.

Parul care imbraca coada este de lungime medie, putin mai lung decat pe celelalte parti ale corpului. Muscatura: in foarfeca.

Boli Husky Siberian

Cateii rasa Husky Siberian au predispozitie spre displazia de sold, precum si afectiuni oculare, dintre care mai frecvente sunt cataracta juvenila si distrofia corneana.

In general, blana scurta a acestor caini este usor de periat si de ingrijit, dar primavara si toamna naparlesc abundent si atunci se recomanda perierea zilnica cu un pieptene metalic.

Datorita blanii lor masive prefera sa traiasca in climate reci si trebuie sa nu depuna efort excesiv atunci cand este vreme torida.

Poze Husky Siberian

caine Husky Siberian pozitia culcat
caine Husky Siberian corp standard
caine Husky Siberian ochi si urechi
caine Husky Siberian caini cu ochi albastri
caine Husky Siberian catel in zapada
caine Husky Siberian caine adult
caine Husky Siberian catei mici
caine Husky Siberian caine in iarba

Malamut de Alaska

  • Origine: S.U.A.
  • Grupa: Working
  • Greutate: Masculi: 36-43 kg, Femele: 32-38 kg
  • Inaltime: Masculi: 61-66 cm, Femele: 56-61 cm
  • Culori: alb-maro, alb-rosu, alb-gri, alb-negru
  • Dresaj: independent, inventiv si inteligent
  • Ingrijire: blana groasa si impermeabila necesita periere
  • Sanatate: predispus la balonare si displazie de sold
  • Pui: 4 – 10 pui
  • Media de varsta: 10 – 14 ani
  • Alte nume: Maly, Mal, Mally, Alaskan Malamute dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Malamut-de-Alaska2.jpg

Origine

Malamutul de Alaska este un caine mare, puternic, asemanator cu lupul sau cainele domestic. Rasa a fost creata pentru a trage la sanie. Acestia sunt confundati adesea cu husky-ul siberian, dar in realitate se diferentiaza in multe feluri.

Malamutul este un caine descendent din cainii tribului Mahlemut din vestul Alaskai, SUA. In cadrul tribului acesti caini au un rol important; muncesc, vaneaza si traiesc alaturi de oamenii din trib. De-a lungul timpului s-a incercat incrucisarea cu diverse rase pentru imbunatatiri, dar fara succes. Analize recente ale ADN-ului arata ca malamutii sunt cea mai veche rasa din punct de vedere genetic.

Spre deosebire de alte rase malamutul de Alaska are o istorie aparte: a fost folosit de minerii care au venit in Alaska in perioada goanei dupa aur in anul 1896, a servit in al 2-lea razboi mondial ca si caini de cautare de salvare si au fost intalnit si in Europa. Acest caine nu a fost destinat sa traga la sanie, in schimb, a fost folosit in expeditii grele.

Desi nu a fost confirmat stiintific se crede ca malamutul este cel mai apropiat de „primul caine”. Cercetatorii au gasit si identificat dovezi despre acest prim patruped in baza unui dinte. Acesta a trait cu 17700 de ani in urma. Al doilea a fost descoperit in rusia si se presupune ca a trait acum 14000 de ani.

Hrana Malamut de Alaska

Odata cu cresterea puiului dieta clasica corecta pentru catei va asigura buna crestere si alimentatia necesara care ii ofera energia de care are nevoie. Cateilor in crestere este recomandat sa primeasca mancare de adult dupa varsta de noua luni, aceasta fiind introdusa treptat in dieta. Dupa aproximativ un an se poate trece la hrana exclusiv de adult.

Toate alimentele ambalate pentru animale de companie, indiferent daca acestea sunt conserve, la sac sau la cutie ofera o serie de proteine, grasimi si fibre. Unul din cele mai practice alimente, de asemenea si cel mai ieftin, este mancarea uscata. Conservele ofera aproximativ 12% grasime in timp ce mancarea umeda aproximativ 20%. Produsele cu continut mai mare de proteine sunt recomandate pentru cateii in crestere. Adultii prefera mancarea cu bucati mai mari deoarece ajuta la curatirea si mentinerea curata a dintilor lor si cum lor le place sa roada o sa fie o masa mai placuta.

Un scaun normal este un semn de sanatate al cainelui. Este recomandat ca cel putin 90% din hrana cainelui sa fie mancare pentru caini. Oua fierte, supe, sosuri, legume, peste, pui, carne, etc, sunt complectari ale mesei. Daca cainele nu va manca sa nu va ganditi ca mancarea nu este buna (desi se pot intampla si cazuri ca mancarea sa fie alterata, uitata la soare, etc.), se poate intampla sa nu ii fie foame in momentul respectiv.

Odata ajunsi la maturitate cainele este mai putin activ, deci va avea nevoie de mai putina mancare. In cazul adultilor sunt recomandate doua mese, una dimineata si una seara. Puteti lasa pe langa un bol cu apa si mancare uscata la discretie cainelui dar acesta poate manca mai mult si exista riscul obezitatii.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Malamut de Alaska

Standardul rasei a celor de la American Kennel Club femelele au o inaltime de 58cm si 34kg, iar masculii 64cm si 39kg. Se intalnesc adesea exemplare peste sau sub aceste dimensiuni, in functie de alimentatie si conditia fizica a fiecarui exemplar.

Exista si o diferenta de dimensiuni intre masculi si femele, putand fi intalniti malamuti peste 50kg de talie ceva mai mare, care nu mai sunt in conformitate cu standardul.

Blana este densa si are un strat dublu, este putin mai dura decat cea a cainilor husky siberian. Culorile cele mai intalnite sunt nuante de gri si alb, negru si alb, rosu si alb, sau alb solid. Ochii sunt migdalati si au diferite nuante de maro; variaza usor la diferente de lumina (ex: de la intuneric la lumina zilei).

Malamutii cu ochi albastrii nu intra in standard deoarece se presupun a fi incrucisari cu husky. Corpul este compact, este mai mult lung decat inalt, cu oase grele in cele mai multe din cazuri. Sunt exemplare care poarta coada rasucita, gen tirbuson, acest tip de coada nu este recunoscut de standard, coada tirbuson este intalnita frecvent la akita. Urechile sunt in general verticale.

Comportament Malamut de Alaska

Putini malamuti de Alaska mi sunt folositi astazi la transportul de persoane, de marfa, la tractiune sau la mutatul obiectelor grele. Unii sunt folositi pentru divertisment la sanii, sport cunoscut cu numele de mushing, sau skijoring, bikejoring si cross canin.

Cei mai multi malamuti sunt intalniti ca animale de companie. Malamutul este in general lent pe distante mari. El este un animal puternic care poate muta obiecte grele pe distante scurte. Daca ar putea sa nu doarma si sa-si petreaca tot timpul alaturi de copii ar fi cei mai fericiti.

Anotimpul lor preferat este iarna pentru ca iubesc zapada. Nu sunt caini agitati, latra ca majoritatea raselor de caini si atunci cand au tendinta de a „vorbi” scot sunete „woo woo”; pot urla precum lupii sau coiotii.

Dresaj Malamut de Alaska

Daca ne uitam la caracterul acestui caine observam ca tinde sa fie independent, este inventiv si inteligent, si culmea, s-a dovedit a fi unul dintre cainii cel mai greu de dresat.

Malamutii de Alaska sunt caini minunati, dar au nevoie de o formare speciala cand vine vorba de dresaj. Aveti posibilitatea sa dresati puiul la varsta frageda sa raspunda corect comenzilor sau puteti neglija acest dresaj si in final va veti alege cu un caine greu de controlat potential agresiv pe care nu-l va dori nimeni, si daca nimeni nu doreste acest caine el va fi eutanasiat.

Daca va primi un dresaj adecvat el va deveni afectuos si jucaus. Malamutii sunt caini inteligenti, independenti, incapatanati, energici, dominanti, cu simturi bine dezvoltate si cu simt al ierarhiei. Aceste tresaturi au fost esentiale pentru supravietuirea in mediul aspru din care au venit. Malamutii pastreaza un nivel ridicat de respect si comportament in haita si in familie.

Fiecare membru are rolul lui in ierarhie. Exista intotdeauna un mascul alfa sau lider puternic, increzator si devotat. Fiecare membru este gata oricand sa fie mascul alfa si mereu sa-si asume acest rol si sa domine. Atunci cand un malamut are o familie noua, aceasta familie este considerata noua lui haita. In scurt timp cainele va intra in mersul familiei si va deveni un nou membru.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Malamut de Alaska

Problemele cele mai frecvent intalnite pe un studiu efectuat in Marea Britanie pe un esantion de 64 de caini, au fost musculo-scheletice (displazia de sold) si cataracta care este ereditara.

Alte probleme de sanatate particulare pot fi cele cardiace, oculare(cataracta si atrodierea progresiva a retinei), s.a.

Boli Malamut de Alaska

Exista un studiu de sanatate cunoscut facut in 2004 pe malamutii de Alaska pe un esantion de numai 14 caini.

Durata de viata medie este de 10.7 ani, din care 36% au fost decese din cauza cancerului.

Traiesc pana la varsta de 10-14 ani.

Poze Malamut de Alaska

caine Malamut de Alaska in lesa
caine Malamut de Alaska in zapada la sanie
caine Malamut de Alaska cap pufos
Malamut de Alaska catei multi
caine Malamut de Alaska in pozitia culcat
Malamut de Alaska caini adulti
caine Malamut de Alaska la concurs
caine Malamut de Alaska in parc

Rottweiler

  • Origine: Germania
  • Grupa: Working
  • Greutate: Masculi:43-59 kg Femele:38-52 kg
  • Inaltime: Masculi:61-69 cm Femele:56-63 cm
  • Culori: negru-maro
  • Dresaj: se recomanda dresor cu experienta, inteligent
  • Ingrijire: verificati periodic urechile si unghiile
  • Temperament: calm, neinfricat, obedient, devotat
  • Sanatate: Atentie la displazia de cot sau sold
  • Pui: 8 – 12 pui
  • Media de varsta: 8 – 10 ani
  • Alte nume: Rottie, RottRottweil Metzgerhund, Butchers Dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Rottweiler3.jpg

Origine

Se crede ca Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al cainilor-pastori din timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Asa cum romanii si-au extins dominatia de-a lungul intregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alaturi avand rolul de a pastori cirezile de vaci si de a-i apara pe soldati si alimentele acestora de pradatori.

Datele istorice au consemnat ca trupele romane, in cele din urma, au intrat si s-au stabilit in Germania in anul 74 i.Hr. In acel timp, acoperisurile din olane (tigle) rosii reprezentau stilul arhitectural obisnuit, iar colonia a fost numita Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru tigla rosie. Aceasta colonie a dat nastere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate si curaj la dezvoltarea civilizatiilor romane si germanice.

Aceasta regiune Rottweil a devenit in cele din urma un important targ de vite, unde descendentii cainilor romani de bovine si-au dovedit utilitatea atat in conducerea turmelor cat si in paza lor impotriva hotilor si a animalelor salbatice. Rottweilerii au fost folositi de macelarii ce calatoreau prin targurile evului mediu pazind pungile de bani legate in jurul gatului lor.

Cu toate acestea, la sfaraitul secolului al nouasprezecelea cand caile ferate au devenit principala modalitate de transport, rasa a scazut numeric atat de mult incat in 1900 a existat o singura femela in orasul Rottweil, pe langa doar inca un numar redus in imprejurimi. Renasterea rasei pana la primul razboi mondial s-a realizat datorita cererii din ce in ce mai mari pentru caini de politie, sporind interesul pentru cainii Rottweiler. In timpul primului razboi mondial, rottweilerii au fost folositi in diferite roluri, inclusiv ca mesageri, ambulanta, si caini de paza.

Practic, aproape distrusa in jurul anilor 1800, rasa a revenit la inceputul secolului al XX-lea, datorita eforturilor sustinute ale unor crescatori entuziasti din Stuttgart. Rottweiler-ul este incadrat in clasa cainilor utilitari si a fost prima data inregistrat de catre American Kennel Club in 1931.

Hrana Rottweiler

Alimentaia Rottweilerului nu este una speciala, poate fi hranit atat cu hrana uscata cat si cu hrana preparata (de preferinta orez fiert cu carne de vita sau pui si putin morcov precum si iaurt cu mussli, supa de pui, dar si arpacas fiert si condimentat etc.), in nici un caz carne de porc sau grasimi.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Rottweiler

Rottweiler-ul este un caine de talie medie, de culoare neagra cu pete ruginii pe obraji si bot, labe si membre. Crescatorii de Rottweiler vizeaza un caine de o mare forta , negru acoperit cu marcaje clar definite, asa zisele puncte de foc, a caror putere si aspect nu duce lipsa de noblete si care este deosebit de bine adaptat pentru a fi un caine de companie, serviciu sau de lucru. Exista si o varietate de Rottweiler rosie (roscata) cu pete maron.

Blana sa este formata din fire de par de lungime medie, drepte si destul de aspre. Capul cainelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat si urechi triunghiulare, lasate. Nasul (trufa) este mare si negru. Ochii sunt de culoare inchisa, cu o expresie de loialitate si bunavointa. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui caine este masiv si puternic, musculos si atletic.

Rottweiler-ul poseda o forta considerabila si prezinta un piept adanc si lat. Coada este taiata (scurtata in lungime) ramanand una sau doua vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Daca este prezenta coada este butucanoasa. Amputarea este interzisa in Germania, Marea Britanie si alte cateva tari. Rottweiler-ii sunt adesea nascuti cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputati, de regula, odata cu coada.

Se sustine ca ar exista doua tipuri de caini Rottweiler: 1.Rottweiler-ul german se pare ca este mai scund, mai indesat si are un cap mai mare si mai butucanos; 2.Rottweiler-ul american este mai inalt, cu picioarele mai lungi si cu capul mai putin butucanos. In orice caz, sunt crescatori care fac selectii urmarind standardul german, care este in afara celui recunoscut de AKC, in timp ce altii fac selectii urmarind standardul american, acceptat de AKC. Adultul de Rottweiler are in medie 61-69 cm inaltime la mascul si 56-63 cm la femela. Masa corporala este de 43-59 kg la mascul si de 38-52 kg la femela.

Comportament Rottweiler

Rottweiler-ul este un caine cu o personalitate puternica. Este calm, usor de dresat si educat, curajos si devotat proprietarului si familiei sale. Este un caine extrem de protector, aparandu-si familia cu inversunare. Sunt luptatori puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru, ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesita stapani care il pot domina si manipula.

Dresajul ferm si meticulos este esential pentru acest caine, altfel puteti sfarsi prin a avea un caine extrem de puternic, independent si peste masura de agresiv. Este un caine de paza nativ, cu un caracter bland si usor de cizelat. Sunt foarte inteligenti si si-au dovedit abilitatile in cadrul institutiilor politienesti, militare sau vamale de-a lungul multor secole.

Acest caine necesita multa companie si timp pentru socializare pentru a avea cu adevarat un exemplar reusit. Prietenii si rudele familiei sunt, in general, primiti cu entuziasm. Strainii nu pot trece mai aproape de trotuar. Latratul este adesea rezervat pentru intrusii nedoriti. Potrivit standardului FCI, Rottweilerii sunt blanzi, calmi in etapa de baza, iubitori de copii, foarte devotati, ascultatori si dornici sa invete lucruri noi si sa lucreze.

Aspectul lor este natural si rustic, comportamentul lor sigur de sine, echilibrat si neinfricat. Ei reactioneaza in mediul lor cu mare atentie. American Kennel Club spune ca este in esenta un caine calm, increzator si curajos, cu rezerva ca nu se imprieteneste usor cu strainii.

Un Rottweiler este intotdeauna sigur pe sine. Manifesta o mare dorinta de a proteja casa si familia si este un caine inteligent, cu o duritate extrema si adaptabilitate, cu o vointa puternica de a lucra, ceea ce il face potrivit mai ales ca si companion, paza sau caine utilitar. Rottweilerii sunt o rasa de caini puternici, cu o buna dezvoltare genetica a instinctelor de paza . Ca la orice rasa, comportamentul potential periculos este, de obicei, rezultatul educatiei iresponsabile a proprietarului, a tratamentului plin de abuzuri, neglijare sau lipsei de socializare.

Expertii recomanda ca acesti caini sa beneficieze de instruire si socializare extinsa, lucruri esentiale pentru toti Rottweilerii. Potrivit AKC, Rottweilerii iubesc persoanele din anturajul lor si pot sa se comporte intr-un mod comic spre deliciul familiei si prietenilor, dar sunt, de asemenea, foarte protectori cu teritoriul lor si nu agreeaza strainii. Rottweilerii au nevoie de atentie in formare si de multa, multa socializare. Rottweilerilor nu le face bine sa stea legati timp indelungat. Ei sunt caini de lucru si necesita o ocupatie, de aceea nu se recomanda acest caine oricui.

Rottweiler-ul este un caine de companie pretabil pentru persoanele care sunt in cautarea unui prieten loial si a unui caine de paza credincios. Proprietarii impartasesc o legãtura puternica cu cainii lor de companie; totusi, rasa nu este cunoscuta pentru abilitatea de a realiza relatii de prietenie rapide cu strainii. Adesea vazuti ca o amenintare de catre Rottweileri, strainii pot fi intampinati cu o reactie agresiva.

Acest caine nu prea este indicat familiilor cu copii mici din cauza fortei si posibilei intolerante fata de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucura sã fie singurul caine al familiei. Poate fi agresiv cu alti caini, motiv pentru care trebuie tinuti in lesa in spatiile publice. Cand un caine Rottweiler este complet educat si dresat, va fi un bun tovaras de joaca pentru copii. Va accepta pisicile si alte animalute de casa atata timp cat a avut o experienta pozitiva cu acestea in timpul copilariei. Rottweiler-ul se va acomoda sa traiasca intr-un apartament, daca i se acorda suficient timp si spatiu pentru miscare. Sunt caini relativ inactivi in interiorul caminului, astfel ca o curticica este suficienta pentru a-l face fericit.

Dresaj Rottweiler

Rottweiler-ii sunt caini extrem de inteligenti si sunt utilizati de secole, datorita curajului lor recunoscut, ca si caini de paza. De la inceputul secolului al XX-lea, cainele din aceasta rasa a fost utilizat ca si caine politist. Rottweiler-ii sunt nerabdatori si doritori sa invete. Din nefericire, unele persoane au ales sa profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i invata si antrena sa fie agresivi.

Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputatii proaste pentru rasa, reputatie pe care proprietarii si crescãtorii de caini Rottweiler au incercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, indragit si devotat.

Din cauza taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, inca de cand cainele este mic si trebuie luat in serios pentru a va putea asigura ca exemplarul dumneavoastra nu va deveni agresiv. Dresajul poate fi unul usor daca este facut de cineva cu experienta.

Rottweilerul poate uneori sa incerce sa preia conducerea. Daca va avea o mana forte care sa il ghideze va deveni un caine foarte bun in toate sensurile.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Rottweiler

Unii caini Rottweiler sforaie in timp ce dorm si, ca urmare, ocazional tusesc. Aceasta nu implica o problema de sanatate pentru caine. Totusi, daca tusitul este un fenomen frecvent, in special in timp ce cainele dumneavoastra de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al prezentei unei afectiuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui tratate imediat. Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din par de porc, de circa doua ori pe saptamana.

Aceasta este o regula generala pentru toate rasele de caini cu parul scurt. O manusa-perie este adecvata pentru efectuarea unui periaj meticulos. Perierea stimuleaza cresterea parului nou, sanatos si inlatura parul uzat, pregatit sa cada. Aceasta activitate va permite stabilirea unei legaturi cu cainele.

Demararea acestui regim in timp ce cainele dumneavoastra de companie este inca pui este o cale eficienta pentru inceperea unei relatii apropiate si bazata pe incredere. Imbaiati-l numai cand este absolut necesar. Rottweiler-ul este un caine ce naparleste sezonier si nu excesiv. Rottweiler-ul este un caine ce necesita un volum suficient de miscare.

Alergatul in spatiile deschise (paduri sau campurile neimprejmuite) il vor face foarte fericit, neavand nici o intentie de a se departa de dumneavoastra. Inotul si alergatul pe langa bicicleta sunt activitati perfecte pentru consumarea energiei acestui caine sportiv din nastere. Rottweiler-ul se va bucura intotdeauna sa recupereze mingea pe care i-o veti arunca. Catelele de Rottweiler sunt foarte prolifice, nascand in mod frecvent pana la 12 catei. Rasa a avut parte de o publicitate negativa.

In SUA, intr-un raport din 1997 al CDC, Rottweiler a fost considerat ca a doua rasa cu probabilitate de atac mortal asupra oamenilor dupa Pit Bull, desi aceste atacuri reprezinta jumatate comparativ cu rasa Pitbull. Portretizarea Rottweilerilor ca si caini rai in mai multe filme de fictiune si serii de televiziune, mai ales in The Omen, si articolele negative de presa s-a adãugat la publicitatea lor negativa.

Acest lucru a dus la interzicerea lor in unele orase si sunt uneori vizati ca si caini periculosi prin legislatie, cum ar fi in tarile de Jos, Polonia, Portugalia si Republica Irlanda. Pe de alta parte, nu toata mass-media a portretizat rasa intr-o lumina negativa : De exemplu, o parte mai blanda a personalitatii Rottweilerului a fost observata in Lethal Weapon 3 film in care cu ajutorul unui Rotweiller o operatiune de contrabanda cu arme a fost anihilat de personajul principal, jucat de Mel Gibson. Cainele a fost ulterior salvat si de facto adoptat de catre protagonist. De asemenea, in seria HBO Entourage un Rottweiler pe nume Arnold este un dragut animal de companie pentru personajele principale.

Boli Rottweiler

Boli frecvente sunt: displazia de sold si de cot (daca nu sunt controlate montele), torsiune stomacala, demodecie (la fel, daca nu sunt controlate montele) precum si probleme cu ficatul. Exista exemplare la care pot aparea probleme cu calciul (probleme de asimilare a calciului).

Rasa este recunoscuta de urmatoarele organizatii si oficii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Poze Rottweiler

caine Rottweiler
Rottweiler caine in frunze
Rottweiler catel mic
caine Rottweiler cap cu zgarda
caine Rottweiler catel in iarba
caine Rottweiler cap musculor mare
Rottweiler catel cu mingia de tenis
Rottweiler caine in iarba
Rottweiler caine in curte

Saint Bernard

  • Origine: Elvetia
  • Grupa: Working
  • Greutate: 65 – 120 kg
  • Inaltime: Masculi: 70-90 cm Femele: 65-80 cm
  • Culori: alb-rosu, alb-maro, rosu-maro
  • Dresaj: usor de dresat
  • Ingrijire: saliveaza
  • Temperament: Atent, gentil, prietenos, calm
  • Sanatate: Atentie la bolile ereditare
  • Pui: 1 – 16 pui
  • Media de varsta: 8 – 10 ani
  • Alte nume: St. Barnhardshund, Alpine Mastiff, Bernhardiner, St. Bernard, Saint Bernard dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Saint-Bernard6.jpg

Origine

Renumitii caini saint bernard cunoscuti si sub numele de caini de munte sau cainii din Alpi au fost folositi ca si caini de vanatoare, de salvare, de cautare si de paza. Sunt considerati a fi descendentii unor caini adusi in Alpi de vechii romani. Cele mai vechi dovezi scrise din aceasta rasa dateaza inca din anul 1707. Cel mai renumit saint bernard a fost Barry (intalnit si ca Berry) care a salvat intre 40 si 100 de vieti. Trupul sau a fost pastrat in muzeul de istorie naturala din Berna.

Cainele saint bernard din ziua de astazi este foarte diferit de cainele saint bernard clasic datorita iernii severe din anii 1816-1818 care a dus la cresterea numarului de avalanse. Uciderea multor caini folositi pentru reproducere in timp ce acestia efectuau operatiuni de salvare a dus la periclitarea rasei.

Pentru a asigura conservarea rasei restu cainilor saint bernard au fost incrucisati cu caini din rasa terra nova in jurul anului 1850. In urma incrucisarii s-a pierdut din capacitatea lor de caini de salvare deoarece climatul cainele nu mai rezista la climatul din Alpi ca inainte, blana lunga ingheata si trage cainele in jos.

Pe 15 martie 1884 a fost fondat clubul elvetian saint bernard in Basel. Standardul rasei a fost aprobat in anul 1888. De atunci saint bernardul a devenit caine national elvetian. Numele saint bernard vine de la trecatoarea Sf. Bernard din Alpii de vest intre Elvetia si Italia. Pana la mijlocul secolului al 19-lea cainele a mai fost numit: Saint dog, Noble steeds (armasar nobil), Alpenmastiff sau Barry dog.

Hrana Saint Bernard

Proprietarii de saint bernard pot economisi bani daca isi hranesc in mod corect cainele. Multe exemplare sunt duse la veterinar cu probleme cauzate de modul de hranire sau din cauza hranirii necorespunzatoare.

Mancarimi, pete, infectii, probleme cu tiroida, ficatul, sunt doar cateva dintre probleme. Nu va pot spune un mod de hranire anume pentru ca acesta difera la fiecare individ. Datorita marimii lor si a cresterii foarte rapide in inaltime si greutate au nevoie de meniuri variate si diferite tipuri de vitamine variate. Atentie, excesul dauneaza.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Saint Bernard

Este cat se poate de evident ca saint bernardul este in caine de talie mare, chiar uriasa dupa parerea unora. Cel mai mare exemplar inregistrat avea inaltimea de 107cm, 89cm la umeri si 2.59m lungime. Greutatea medie a rasei este cuprinsa intre 64 – 120kg si inaltimea de 70 – 90cm. Blana poate fi neteda sau aspra. Blana are de obicei un amestec de cateva culori: brun-roscat cu alb si negru. Negru se gaseste de obicei pe fata si urechi. Coada este lunga si grea.

Comportament Saint Bernard

Saint bernardul, ca toti cainii de talie mare si foarte mare trebuie sa socializeze foarte bine cu oamenii si ceilalti caini pentru a preveni o eventuala agresiune sau lupta pentru teritoriu cu alti caini. Cea mai mare problema pentru copiii mici este sa fie loviti de acest munte de animal. Sa recunoastem ca daca i se da un minimum de educatie nu vor fi probleme. In general saint bernardul este o rasa afectuoasa si loiala, daca socializati cu ei o sa observati ca sunt si foarte prietenosi, iar dupa ce veti observa acest lucru va trebui sa va stergeti de bale pentru ca acestea sunt pe masura marimii lui.

Dresaj Saint Bernard

Saint bernardul este un excelent caine de companie. Banuiesc ca majoritatea ati vazut celebrul film Bethoveen. Este foarte tolerant cu copiii. Isi avertizeaza stapanii cand cineva se apropie, dar nu este agresiv.

Dimensiunea lui spune multe. Pentru a nu intampina probleme la maturitate asigurati-va ca socializeaza cu toate tipurile de oameni de la varsta frageda si este expus la o mare varietate de experiente si zgomote. Saint bernardul este un caine foarte inteligent care invata usor si repede.

Fiindca sunt mari ar trebui sa inceapa dresajul de pui. Un caine indisciplinat poate crea o serie de probleme, mai ales in public. Asigurati-va, in calitate de proprietar ca puteti controla cainele si ca nu va controleaza el.

Mirosul lor este de asa natura incat pot gasi oamenii sub zapada sau gheata la distante maricele. Au un al 6-lea simt cu privire la pericolul iminent, in special furtuni si avalanse. Deoarece au falcile mari acestia saliveaza dupa ce mananca sau beau apa. Acest lucru este nativ si nu se poate dresa.

Toata lumea stie ca nu este un caine de apartament asa ca in curte nu este nici o problema. Cu cat mai mare cu atat mai bine (curtea).

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Saint Bernard

Rata de crestere foarte rapida si greutatea unui saint bernard poate duce la deteriorarea foarte grava a oaselor in cazul in care cainele nu este hranit corespunzator si nu are parte de exercitii fizice.

Boli Saint Bernard

Multi indivizi sunt afectati de displazie de sold sau de cot. Cancerul la oase s-a dovedit ereditar la aceasta rasa asa ca necesita o atentie sporita. Sunt dispusi la boli ale ochilor: entropion si ectropion. Mai poate avea epilepsie, convulsii si o boala la inima numita cardiomiopatie dilatativa. Avand in vedere problemele de sanatate pe care le poate intampina si rata destul de mare acesti caini pot trai pana in jurul varstei de 8 ani, dar s-au intalnit si exemplare care au depasit varsta de 10 ani.

Poze Saint Bernard

Saint Bernard caine cap mare
Saint Bernard caini in iarba
Saint Bernard caine prim ajutor munte
Saint Bernard caine tablou
Saint Bernard catel pui
Saint Bernard caine elvetia butoi la gat
Saint Bernard catel mic
Saint Bernard caine in pozitia culcat

Cane Corso

  • Origine: Italia
  • Grupa: Working
  • Greutate: 40 – 50 kg
  • Înălțime: 60 – 68 cm
  • Culori: negru, gri, maro, roșcat
  • Dresaj: Se realizează cu fermitate și perseverență
  • Îngrijire: Periere periodică
  • Sănătate: Câine de dimensiune mare, robustă
  • Pui: 4 – 13 pui
  • Media de vârstă: 10 – 12 ani
  • Alte denumiri: Cane di Macellaio, Sicilian Branchiero, Italian Mastiff, Cane Corso dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Cane-Corso5.jpg

Generalități Cane Corso

  • Printre rasele de câini de talie mare se regăsește și Cane Corso, un patruped impozant cu o personalitate foarte puternică ce este loial familiei.
  • Câinii din rasa Cane Corso sunt apreciați pentru abilitățile lor de a proteja stăpânul, fiind un câine de pază.
  • Sunt exemplare puternice, din acest motiv este recomandat ca persoanele ce dețin un câine din această rasă, să aibă experiențe anterioare cu câinii de talie mare.
  • Cane Corso (Corso pe scurt)  este un caine inteligent, devotat familiei și o apără ori de câte ori simte un străin în apropiere, dar nu își exteriorizează dragostea față de membrii familiei, fiind un câine foarte încăpățânat.
  • La fel ca în cazul oricărui alt câine de talie mare, este esențială socializarea timpurie cu oamenii și alte animale.
  • Un câine Cane Corso are nevoie de dresaj pentru a fi animal de companie.
  • Este indicat ca după primele luni de viață să înceapă diferite lecții pentru a-și forma un comportament adecvat cu stăpânul și cu persoanele străine cu care intră în contact.
  • Această rasă este una activă, ce nu are predispoziții la boli și au o rată de viață începând cu 10 ani.
  • Cu toate că este un câine de talie mare, ce prezintă o musculatură puternică, această rasă nu suportă temperaturile scăzute. De aceea, este indicat ca acesta să nu fie lăsat în frig.
  • Este un câine ce are nevoie de activitate fizică zilnică și multă socializare cu oamenii pentru a învăța să fie un bun însoțitor.

Istoria lui Cane Corso

Istoria conceperii acestei rase datează de câteva secole. Această rasă este decendentă a tratatelor antichității tibetane.

Cane Corso este inclusă în rasa Mastiff și a apărut pentru prima dată în Italia, fiind cunoscut ca un câine de luptă din perioada Romei Antice. Conceperea acestei rase este în legătură cu istoria dezvoltării Italiei.

În aceea perioadă, acești câini au luptat în numeroase bătălii în arenă și au supravegheat sclavii și pământurile imperiului.

Atunci când imperiul a fost distrus, câinii au primit o identitate nouă și au fost utilizați pentru vânătoare și protejarea fermelor.

Al doilea război mondial a afectat dezvoltarea mai multor rase, inclusiv a rasei Cane Corso. Aceasta a fost la limita dispariției, dar din fericire a existat o persoană pe numele Giovanni Bonatti Nitsoli care a dezvoltat această rasă.

În anul 1983, un grup de Nicezoli au realizat eforturi de a aduna mai multe exemplare și în doar 4 ani a apărut primul standard acceptat oficial.

Recunoașterea oficială a rasei a dezvoltat distribuirea acesteia, iar în anul 1996 această rasă a devenit câștigătoare la o expoziție internațională.

Aspect fizic – Câinii Cane Corso

Corso este un câine mare, cu o musculatură puternică. Masculii pot avea dimensiuni între 65-70 cm la maturitate; femelele 23.5 – 26 inch. Greutatea este proporțională cu înălțimea și variază între 40 și 55 de kilograme.

  • Forma capului este masivă cu fruntea convexă, iar zona din spate a capului este plată;
  • Ochii sunt de dimensiuni mici și ovali, iar irisul este negru;
  • Buzele atârnă, dar acoperă fălcile largi;
  • Gâtul are aceeași lungime cu cea a capului și este muscular;
  • Membrele sunt puternice, având o musculatură bună;
  • Pielea este acoperită de un păr scurt și strălucitor.

Personalitatea acestei Rase

De-a lungul timpului, câinii din rasa Cane Corso sunt prezentați ca având un „temperament viguros, gata să facă față oricărei provocări”.

Această rasă este cunoscută ca fiind una extrem de inteligentă și loială familiei. Au o personalitate impunătoare și ușor dominantă. Pot fi agresivi cu persoanele străine, însă dacă sunt învățați de mici pui să socializeze corect, nu vor întâmpina probleme.

Este necesar ca de mic pui să fie obișnuit cu alte animale pentru a le accepta în preajma sa.

Se remarcă o atitudine atentă și blândă pentru membrii tineri ai familiei. Instinctul de protejare a familiei este ridicată.

Nu este un câine cu înclinații spre conducere, dar este inteligent și perspicace.

Cane Corso latră doar când există un motiv bine întemeiat și când este chemat la joacă. Este un bun partener pentru cei care doresc să facă plimbări pe distanțe lungi și pentru copii.

Acești câini prezintă o intuiție foarte bună și reacționează eficient la intențiile rele ale unui străin sau a unui animal.

Cu un proprietar răbdător ce îi oferă o educație bună, Cane Corso poate fi un câine de familie ideal, ce nu are un comportament agresiv. Dar, dacă nu este susținut și îngrijit corespunzător de către stăpân, atunci poate fi un pericol pentru cei din jur.

Este un câine sensibil ce înțelege tonul vocii, iar atunci când este lăudat și recompensat este foarte bucuros. Este un câine cu multă personalitate și are nevoie de o îngrijire și o atenție corespunzătoare.

Corso este un caine inteligent.  Este esențială transmiterea de la început a regulilor pentru a se obișnui cu anumite situații sau locuri.

O modalitate de a-și dezvolta simțurile este petrecerea timpului fără companie. Este de preferat să fie lăsat în aer liber, într-o curte. Aceste momente îl vor ajuta să se responsabilizeze și să fie mereu în preajma stăpânului.

Ca orice câine, Corso are nevoie de socializare cu numeroase persoane și să participe la diferite experiențe înainte de a împlini patru luni. Socializarea îl ajută să crească fericit, într-un mediu prielnic, fără teamă de persoanele străine, copii sau alte animale. Lipsa experientelor îl poate schimba într-un câine ușor temător sau agresiv.

Hrana unui Câine Cane Corso

Hrana trebuie să fie de calitate, indiferent dacă este achiziționată de la Pet Shop sau pregătită la domiciliu, cu supravegherea și acceptul medicului veterinar.

Este important ca la prepararea hranei să se țină cont de:

  • vârstă;
  • greutate;
  • activitate fizică.

Orice dietă trebuie să fie potrivită vârstei câinelui. Unii câini sunt predispuși la creșterea în greutate și din acest motiv este important consumul de calorii și nivelul de greutate al câinelui.

Este importantă consultarea unui medic veterinar pentru a stabili ce alimente sunt sigure pentru ei. Apa proaspătă trebuie să fie în permanență în preajmă lui.

Cantitate zilnică corespunzătoare: Dacă acesta consumă alimente uscate de înaltă calitate, Corso-ul tău va mânca probabil între 4 și 5 porții pe zi.

Păstrează-ți Corso-ul în formă bună, măsurându-i hrana. De asemenea, este importantă mișcarea fizică zilnică pentru a-și păstra musculatură bună.

 Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Îngrijirea unui Cane Corso

  • Blana unui  câine Cane Corso este scurtă și deasă.
  • Aceasta variază în lungime ținând cont de clima în care trăiește câinele.
  • Periajul trebuie realizat săptămânal sau chiar zilnic. Se utilizează o perie cu peri medii sau o mănușă de periere care va înlătura părul mort înainte să cadă.
  • Periajul contribuie la eliminarea părului mort și stimuleaza creșterea noului păr.
  • Unghiile trebuie tăiate frecvent, deoarece unghiile excesiv de lungi pot fi dureroase pentru câine și pot crea probleme de mers.

Sănătate și predispoziții la boli – Cane Corso

Câinii din rasa Cane Corso sunt în general animale sănătoase, dar ca toate rasele, sunt predispuse la anumite boli. Corso poate fi predispus la:

  • Displazie de șold – Displazia de șold este o afecțiune, în care capul femurului nu se formează perfect în cavitatea sa și generează o dezvoltare anormală a articulației. Poate lua naștere prin creșterea rapidă în greutate sau moștenire genetică. Principalele simptome sunt dificultățile în mers și activitatea fizică redusă. Dar, pot fi tratați la domiciliu dacă boala nu este avansată.
  • Anomalii ale pleoapelor precum entropion, ectropion și ochi de vișine – sunt afecțiuni ce au ca simptome scurgeri din ochi și scărpinatul în zona ochiului. Când afecțiunea este gravă este nevoie de intervenție chirurgicală.
  • Torsiunea gastrică – este o afecțiune gravă ce necesită intervenție imediată. Se manifestă prin creșterea presiunii la nivelul stomacului și implicit dilatarea acestuia. Cauzele acestei dilatării nu se pot spune cu exactitate dar o creștere a riscului de apariție a bolii îl au mediul de viață și anatomia câinelui. Primele ore sunt cruciale, din acest motiv este nevoie de intervenția medicului veterinar.

Exerciții

  • Cursurile de dresaj timpuriu pentru cățeluși sunt recomandate pentru toți câinii, dar pentru o rasă de câine de talie mare și puternică precum Cane Corso, acestea sunt obligatorii.
  • Cane Corso sunt câini inteligenți ce pot fi antrenați pentru a avea un comportament adecvat.
  • În ciuda aspectului lor, Cane Corso este un câine ce răspunde la blândețea și iubirea stăpânului.
  • Este importantă recompensarea decât corecțiile dure și rigide.

Cane Corso Poze

caine Cane Corso
Cane Corso catei mici
caine Cane Corso cap adult
caine Cane Corso afara
caine Cane Corso mic in iarba
Cane Corso negru caine
caine Cane Corso tigrat cu zgarda
caine Cane Corso cap puternic
caine Cane Corso la plimbare in lesa

Presa Canario

  • Origine: Germania
  • Grupa: Caine de lucru/Molos
  • Greutate: 36 – 45 kg
  • Inaltime: 55 – 65 cm
  • Culori: Negru, rosu, maro, tigrat, gri-tigrat
  • Dresaj: necesita dresaj de supunere si ascultare
  • Ingrijire: usor de ingrijit
  • Temperament: gentil, calm, suspicios, dominant
  • Sanatate: in general sanatos
  • Pui: 7 -9 pui
  • Media de varsta: 9 – 11 ani
  • Alte nume: Perro de Presa Canario, Dogo Canario, Canary Dog, Presa, Presa Canario Dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/PresaCanario8.jpg

Origine Presa Canario

Originar din Insulele Canare, Presa Canario este un caine musculos cu o personalitate puternica. Aceasta rasa a fost initial utilizata la luptele de caini si a fost creata in urma incrucisarii cainilor de cireada, acum disparuti, care fusesera adusi in Insulele Canare de catre colonistii spanioli.

Cainii Presa Canario au fost caini de lupta extraordinari, dar numarul lor a scazut aproape pana la disparitie atunci cand luptele de caini au fost interzise in anii 1940. In 1960, cativa crescatori interesati s-au straduit sa restabileasca rasa prin incrucisarea rasei Perro de Ganado Majorero cu alte rase de talie mare. In urma acestei incrucisari au aparut doua varietati.

Provine din Insula Gran Canare si este un caine de talie mare si puternic obtinut in urma incrucisarii cainilor aparuti dupa incrucisarea initiala cu mastiff-ul si marele danez. Cealalta varietate provine din Tenerife si este mai agila. Aceasta varietate a fost creata prin incrucisarea bulldog-ului, bullmastiff-ului, marelui danez, Staffordshire bull terrier-ului, pitbull-ului si dogului de Bordeaux.

Astazi se spune ca este un metis rezultat in urma tuturor incrucisarilor mentionate si a straduintelor multor crescatori, metis care este dotat cu toate caracteristicile unui excelent caine de cireada si de paza si protectie.

Cu toate acestea, acesti caini sunt interzisi in cateva state datorita tendintei lor spre agresivitate.

Poate fi intalnit si sub urmaoarele denumiri: Caine Presa Canario, Dogo canario, Perro de presa canario.

Hrana Presa Canario

Cand vine vorba de mancare este bine sa aveti buget pentru ca dogo canario este un consumator la propriu. Este bine sa stiti ca un astfel de caine mananca in multe cazuri mai mult decat un om.

Este un caine care are nevoie de energie cand se pune in miscare, pentru manarea vitelor de exemplu, si aceasta energie nu vine decat din mancare si miscare.

Portia zilnica de mancare se stabileste in functie de fiecare individ, mai exact de nivelul de activitate si varsta. Ca si in cazul celorlalti caini recomand mancarea gatita in casa cu un continut echilibrat de proteine, vitamine, minerale, carbohidrati si acizi grasi.

Daca nu reusiti sa-i stabiliti o dieta corecta va sfatuiesc sa consultati un medic veterinar. In afara de mancare cainele trebuie sa aibe la discretie apa pentru a bea cand ii este sete.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Presa Canario

Este un caine de talie mare si puternic, cu un cap mare si patratos. Botul este lat si puternic. Nasul este negru, iar ochii sunt inchisi la culoare. Urechile sunt adesea cupate, iar coada este de lungime medie. Corpul este masiv si emana forta.

Crupa este usor ridicata. Presa Canario are o piele groasa, o osatura compacta si o musculatura bine dezvoltata. Blana este scurta si aspra si poate fi dungat pe fond cenusiu, cenusiu si cafeniu cu marcaje albe pe gat si piept si o masca inchisa la culoare in jurul ochilor si a fetei.

Presa Canario atinge o inaltime la nivelul greabanului in jur de 55-65 cm si o greutate corporala de circa 38-48 kg.

Comportament Presa Canario

Are un caracter puternic si agresiv innascut, avand nevoie de un stapan care sa stie sa-l domine. Acest caine este un luptator formidabil, dar este foarte loial stapanului sau.

Sunt caini de paza inegalabili, simpla lor infatisare fiind un factor intimidant, fara sa mai mentionam abilitatea lor de a infrunta intrusii.

Detinut de persoana nepotrivita, acest caine poate deveni periculos, dar cu un stapan ferm si consecvent el poate fi un companion devotat si agreabil. In concluzie, ceea ce trebuie sa stiti este ca Presa Canario nu este un caine indicat pentru persoanele neexperimentate.

Dresaj Presa Canario

Are nevoie de un program complex de socializare inceput inca din copilarie si de un dresaj de supunere si ascultare.

Sunt caini foarte independenti si au nevoie de un stapan experimentat pentru a-i putea controla.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Presa Canario

Presa Canario trebuie sa fie crescut de proprietari experimentati. Aceasta rasa a fost initial utilizata pentru a pastori si pazi turmele de vite, in luptele de caini si pentru paza si protectie.

Acesti caini pot fi si caini de companie daca beneficiaza de un program de socializare si de un dresaj adecvat inca de mici. Presa Canario este tolerant cu copiii, dar trebuie sa fie supravegheat intotdeauna in preajma acestora.

Copiii trebuie invatati sa nu-l necajeasca sau sa-l agreseze. Daca Presa Canario este crescut alaturi de alte animalute de casa, acesta le va tolera. Sunt prietenosi si loiali membrilor familiei lor, dar sunt agresivi cu strainii.

Boli Presa Canario

Ca si in cazul altor rase de caini, nici Presa Canario nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical. Dintre acestea, cu o frecventa crescuta, au fost semnalate urmatoarele:

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Speranta medie de viata a rasei Presa Canario este de 8-11 ani.

Poze Presa Canario

caine PresaCanario
Presa Canario femela cu pui
caine Presa Canario in cotet
caine Presa Canario in curte

Dog german

  • Origine: Germania
  • Grupa: Working
  • Greutate: Masculi: 55-90 kg Femele: 45-60 kg
  • Inaltime: Masculi: 75-85 cm Femele: 70-80 cm
  • Culori: bicolor(alb-negru), negru, maro, tigrat, albastru, arlechin
  • Dresaj: relativ usor
  • Ingrijire: naparleste moderat
  • Temperament: devotat, rezervat, gentil, prietenos, iubitor
  • Sanatate: Atentie la bolile ereditare
  • Pui: 6 – 10 pui
  • Media de varsta: 6 – 8 ani
  • Alte nume: Deutsche Dogge, German Mastiff, Marele Danez, Great Dane dog
https://www.toateanimalele.ro/wp-content/uploads/2016/05/Dog-german5.jpg

Origine

Numit si Marele Danez (Great Dane) este un excelent companion, dar, datorita marimii sale,acest caine necesita un spatiu extins pentru a trai si a face miscare. Dogul German este un caine remarcabil, extraordinar, splendid, magnific. Puternic si elegant, rasa este adesea cunoscuta ca „Uriasul Gentil”.

Marele Danez (Dogul German) este o rasa veche al carui aspect exterior il deoasebeste fata de alti membrii ai raselor de talie gigantica, utilitari, fiind cunoscut ca „Apollo al tuturor cainilor”. La fel ca si in cazul altor rase, istoricul Marelui Danez este dubios. Imaginea unui caine foarte similar ca infatisarecu Marele Danez de astazi, este gravata pe o moneda greceasca ce dateaza dinainte de 36 i.Hr.

Se crede ca in 407 i.Hr., German Gaul-ul si parti din Italia si Spania, au fost invadate de alani (populatie asiatica), care si-au adus dulaii puternici. In cele din urma, ciobanescul irlandez si buldogul englez au fost utilizati in crearea acestei rase, iar rasa si-a castigat popularitatea ca un excelent caine de vanatoare pentru mistreti.

Marele Danez este cunoscut sub nume diferite in intreaga lume. Este cunoscut ca mastiff-ul german si Grand Danois, etc. Desi, exista o mica disputa in ceea ce priveste originea germana a Marelui Danez, englezii au ales sa-l numeasca dupa numele sau frantuzesc de Grand Danois. In Germania, in special, unde aceste animale magnifice, capabile sa dovedeasca ursi si mistreti erau foarte pretuite, s-a inceput un program de selectie.

Cainii obtinuti erau incrucisati cu ogarii irlanderi. In ciuda faptului ca sunt denumiti „danezi” in limba engleza, acesti caini nu au nici o legatura cu Danemarca. In 1885, Clubul „Marele Danez” din Anglia s-a infiintat, iar pana in 1891, Clubul „Marelui Danez” din America se organizeaza, rasa standard fiind atestata. Din acest moment, rasa Marele Danez a devenit bine cunoscuta in intreaga lume.

American Kennel Club recunoaste Marele Danez ca rasa apartinand clasei utilitarilor. Unele dintre calitatile acestei rase sunt: luarea urmei (caini detectivi, copoi), sunt caini de paza si caini de transport (carausi) buni.

Traditia in domeniu consemneaza vechii caini Bullenbeisser (in germana „Muscatorul de tauri”), descendenti la randul lor din cainii numiti Saupacker (in germana „Vanatorul de zimbri”), denumiri care sugereaza caini puternici, de talie mare si foarte mare.

Primul care descrie caini asemanatori standardului actual folosind denumirea de Marele Danez („Grand Danois”) este Georges-Louis Leclerc, Conte de Buffon, in 1749. Contele Buffon a fost un reputat naturalist francez si a inclus aceasta rasa in lucrarea sa Histoire Naturelle. Desenele care insotesc lucrarea sugereaza oarecum standardul rasei actuale, fara a fi, totusi, foarte convingatoare. In opinia naturalistului francez acesti caini puternici, alaturi de rasele Mastiff Englez si Irish Wolfhound erau varietati ale cainilor din rasa Mastiff Francez care se deosebeau de acestia in urma dezvoltarii in medii naturale diferite.

Unele teorii sugereaza ca rasele Mastiff Englez si Irishwolfhound au avut o contributie la formarea rasei actuale si asemanarile anatomice vin in sustinere. Denumirea Marele Danez este oarecum impropie, chiar daca, de-a lungul timpului, in Danemarca cainii de talie mare si, ulterior, Dogii Germani au fost si au ramas foarte populari. Eforturile constante de ameliorare a rasei s-au facut in Germania, unde si astazi sunt cele mai selective si mai bune linii de reproducere.

Crescatorii germani au fost cei care au stabilit standardul rasei, la finalul secolului al XIX-lea, iar primul club dedicat rasei a fost fondat in Germania in anul 1877 (in Anglia in 1885, iar in USA in 1889).

De la vanatorii de zimbri si bouri, masivi si debordand de ferocitate, s-au selectionat mereu, in timp, in nordul Germaniei, exemplarele mai docile si cu o linie mai supla si mai eleganta a corpului. Foarte populari in regatele germane in anii 1800, acesti caini au intrat in atentia cancelarului german Otto von Bismarck, intemeietorul statului unitar german, care i-a indragit foarte mult.

Cu autoritatea sa, a insistat in ameliorarea rasei prin incrucisari selective cu Molosseri din Bavaria si ogari de talie mare, obtinandu-se, in final, cainele urias, calm si echilibrat, cu linie eleganta si tinuta foarte mandra de astazi. FCI (Federation Chinollogique Internationalle) a recunoscut rasa sub numele de Dog German in anul 1937. Denumit uneori chiar si in Germania Danische Dogge, acest caine a ramas cunoscut in lume ca Marele Danez in spatiul cultural de influenta engleza si sub denumirea Dog German in evidentele chinologice oficiale.

Hrana Dog german

Investitia in cazul acestei rase va fi intotdeauna direct proportionala cu talia sa. Viata alaturi de animalul acesta cu alura nobila, impunatoare si in acelasi timp eleganta reprezinta o chestiune de fonduri, spatiu si rabdare. Apreciind la kilogram corporal per kilogram de hrana, acest caine are nevoie de mai putina mancare decat orice alt caine de talie medie sau de talie mica, si asta datorita digestiei sale foarte lente. Dar vorbim, totusi, de caini care pot atinge si 80 de kilograme.

Pui fiind, cainele din rasa Dog German are nevoie de hrana de cea mai buna calitate cu un continut echilibrat de vitamine si minerale si centrata pe carne si grasimi. Pana la varsta la care isi incheie dezvoltarea fizica (1,5 ani) Dogul German trebuie sa primeasca hrana zilnica in 3-4 portii egale, apoi obligatoriu de 2 ori pe zi, pe toata durata vietii. Daca primeste toata hrana intr-o singura portie, riscul producerii dilatatiei/torsiunii gastrice este enorm.

Chiar cu avertizari repetate de acest gen din partea specialistilor, una din principalele cauza ale deceselor inregistrate la cainii adulti rasa Dog German este tocmai dilatatia/torsiunea gastrica! Tot legat de ritualul mesei, trebuie avut in vedere ca dupa ce a servit masa, cainele trebuie sa beneficieze de un repaus fizic de 1-1,5 ore obligatoriu, indiferent de planurile voastre sau de starea sa de spirit.

Datorita constitutiei fizice speciale (trunchi relativ compact, sustinut de picioare foarte lungi si de un gat de asemenea lung), Dogului German nu ii este recomandata hranirea de pe suprafete joase, ori aflate la nivelul solului. Cel mai bine este ca sa plasati vasul de mancare pe un suport stabil plasat la inaltimea pieptului animalului. Ignorarea acestui aspect contribuie la ingreunarea considerabila a digestiei.

Citeste mai mult despre…  Alimentatia cainelui

Aspect Dog german

Aspectul exterior al acestui caine a fost intotdeauna apreciat de iubitorii raselor canine. Prin simpla aparitie, Dogul German etaleaza o combinatie de atribute si calitati de exceptie. Pe de-o parte inspira forta si robustete, pe de alta parte sugereaza noblete, mandrie si eleganta.

Sunt caini de talie gigantica, probabil detinatorii celor mai mari medii de inaltime si lungime a corpului dupa cainii din rasa Irish Wolfhound. Corpul este bine proportionat, incadrat intr-un decupaj general de forma patrata, musculatura torsului este bine reliefata cu fibra alungita, asemanatoare cu cea a Ogarilor, spatele este scurt, puternic si drept, pieptul foarte adanc, toracele ridicat sustinut de picioare lungi, puternice si drepte.

Coada, de lungime medie, nu foarte groasa, se subtiaza spre varf. Acest caine isi tine coada in pozitie lasata cand se afla in repaus si curbata in nota ascendenta cand este alert sau in actiune. Gatul este lung, musculos, fara a prezenta riduri sau pliuri de piele in exces, ca la majoritatea cainilor Molossoizi cu care se inrudeste. Capul mare, alungit, expresiv, este uscativ si rotunjit in zona cavitatilor oculare.

Ochii sunt rotunzi, de marime medie, expresivi si vioi, de orice culoare (culorile inchise in nuante de caprui sunt cele mai des intalnite, dar exemplarele albastre, arlechin si mantle pot avea ochii albastri, sau diferentiati de heterocromie).

Dantura este completa, foarte puternica, extrem de alba si cu muscatura in foarfece. Buzele sunt bogate, atarnand in exces de piele, ca la Mastiff, trufa este in general neagra (se pot intalni si exemplare cu trufa rosie, dar mai rar). Urechile sunt prinse sus, pe lateralele craniului, purtate atarnand. Pana in urma cu 2 decenii se apela foarte des la cuparea urechilor, in prezent se prefera pastrarea lor in forma naturala. Blana este alcatuita din doua straturi, cel superior cu firul de par scurt, drept, lucios si fin.

Culoare: negru (total sau cu lavaliera alba si pete albe pe labe), Albastru (culoare distincta gri-otel cu reflexe albastrui), Arlechin (fond alb pur marcat cu pete negre de diferite dimensiuni, dispuse neregulat), Fawn (castaniu-auriu cu masca neagra), Brindle (tarcat-tigrat, cu dungi negre/brune pe fond auriu-castaniu), Boston/Mantle (fond negru cu pete albe), Merle (fond gri inchis cu pete negre/brune, neregulate). Talia: uriasa. Naparlire: nesemnificativa in afara sezoanelor de naparlire. Inaltime: 75-90 cm (la greaban). Greutatea: 45-65 kg.

Comportament Dog german

Desi au stramosi folositi pe post de caini de lupta si caini de vanatoare pentru animalele mari si periculoase (bouri, zimbri, ursi, mistreti), cainii din rasa Dog German (Marele Danez, asa cum se prefera sa fie denumiti in spatiul de influenta anglo-saxona) au inceput sa fie selectionati pentru stabilirea standardului pe criterii total opuse background-ului stramosilor rasei.

Pentru ca erau foarte populari in statele germane la finalul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea fiind preferati in rol de animale de companie (ocazional numai ca si caini de vanatoare), crescatorii au selectionat in vederea stabilizarii rasei doar acele exemplare cu comportament echilibrat, calm, sociabil si docil.

Daca vorbim de Dogul German standard, avem in vedere acest temperament foarte bine pastrat in balanta, dominat de blandete si permisivitate, cu reactie lenta si calma. Generic este un caine care prefera sa nu latre si care isi cumpaneste bine actiunile.

Se intelege bine cu alte animale, este afectuos si loial, dand dovada de multa rabdare si in relatia cu copiii de varste mici. Neincrezator cu strainii, accepta imediat prietenii familiei, ghidandu-se dupa reactia stapanului.

Datorita alurii impresionante si fortei bine temperate, sunt excelenti in rol de caine de paza si protectie. Se spune ca in casa in care vegheaza un Dog German poate patrunde un infractor, dar acesta nu va reusi sa mai iasa.

Bineinteles, acesti caini uriasi nu trebuie provocati sau luati prin surprindere, pentru ca forta lor pusa in actiune poate deveni periculoasa. Sunt cainii unui singur stapan si isi impart afectiunea fara rezerve cu liderul familiei, caruia ii raman loiali pana la moarte.

Un Dog German adult abandonat de stapanul sau nu va mai fi niciodata acelasi. Despre temperamentul acestor caini mari si puternici s-au purtat numeroase discutii in contradictoriu incepand cu anii ’80-’90 ai secolului trecut.

Astfel, s-au vehiculat pareri care sustineau ideea unei agresivitati neprovocate de care pot da dovada acesti uriasi. Fara a fi total nesustinute, aceste pareri s-au nascut in urma fenomenelor petrecute in anii ’70, cand rasa devenise atat de populara incat oricine isi dorea un Dog german indiferent de provenienta.

Astfel s-au realizat incrucisari defectuoase si iresponsabile, cu influente din zona Mastiff, ori Cane Corso, obtinandu-se si proliferandu-se exemplare instabile, impure, plasate in afara standardului rasei.

Dresaj Dog german

Pentru ca in prezent acest caine este folosit aproape exclusiv in rol de animal de companie si pentru activitati de protectie si paza, el se preteaza la exercitii de dresaj de supunere si dresaj de paza, pe langa elementele de dresaj de convietuire, obligatorii pentru orice animal care traieste in casa, pe langa oameni.

Este un caine inteligent si supus, disciplinat si cu o netarmurita incredere in stapan. Invata destul de repede si foarte temeinic comenzile si miscarile de dresaj, fiind creditat cu o memorie foarte buna.

Se spune ca este un fel de „elefant al raselor canine”, aluzie la parerea unanima a zoologilor cum ca elefantul are o memorie infailibila care il insoteste de-a lungul indelungatei sale vieti. Un Dog German care s-a bucurat de prezenta unui prieten al familiei la un moment dat, il va recunoaste si il va trata cu simpatie si dupa ani buni de la despartire.

Desi este un caine atletic si un foarte bun alergator, nu va excela in exercitiile de aport sau prindere a discului (freesbe), pentru ca natura sa este mai statica si mai contemplativa.[2] Marele danez are un temperament echilibrat, prietenos, astfel ca veti resusi sa-l educati relativ usor cu un dresaj docil, adecvat. Unele exemplare pot fi putin mai dificil de dresat.

Din nefericire, datorita educatiei sarace si a dresajului slab, Marele Danez si-a capatat reputatia de a avea un temperament irascibil, tafnos. Cu o socializare adecvata si antermanent, Marele Danez poate reusi in grupele de dresaj specific.

Datorita taliei sale uriase, Dogul German trebuie dresat complet cat este inca tanar pentru a putea fi maleabil si usor de controlat cand va fi adult.[1] Acest caine se dreseaza usor pentru ca este inteligent si pricepe cu multa usurinta. Nu trebuie folosita violenta sau constrangerea, ci o voce calma, blanda, prietenoasa, care il va determina sa execute tot ce doreste stapanul. Dresajul trebuie sa fie consecvent si trebuie invatat de mic sa nu traga cand este dus cu lesa.

Citeste mai mult despre… Dresajul cainelui de companie

Particularitati Dog german

Marele Danez este un caine cu par scurt, moale si des care necesita sa fie periat cu o perie din par de porc pentru a le mentine roba lucioasa. Imbaierea acestui urias este o sarcina grea, neplacuta care poate fi inlocuita printr-o ingrijire adecvata, zilnica.

Unghiile trebuie mentinute curate si ingrijite (curatate, scurtate, etc.). Dogul German naparleste moderat si nu in exces.

Marele Danez nu necesita o ingrijire aparte. La acesti caini trebuie radiografiate din timp soldurile (articulatiile coxo-femurale), deoarece Marii Danezi sunt predispusi problemelor la nivelul soldurilor.

Pana la varsta de un an sunt predispusi fracturilor, datorita unei fragilitati osoase juvenile. Sunt caini ce necesita multa miscare si cel putin o plimbare lunga pe zi.

Boli Dog german

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata cainelui, asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia. Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutive.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormone tiroidian, imbolnavirea se poate produce. Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce in timp de pierderea vederii.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp. Osteosarcomul este un cancer al oaselor.

Valvulopatia cronica reprezinta o deteriorare progresiva a valvulelor cordului, care poate conduce la zgomote cardiace supraadaugate si insuficienta cardiaca. Megaesofagul reprezinta o dilatare anormala a esofagului. Cauza este adesea necunoscuta, iar animalele afectate frecvent regurgiteaza alimentele putand dezvolta o pneumonie prin aspiratie.

In plus, Marii Danezi sunt predispusi la surditate, acnee, leziuni ale cozii si cateva boli osoase, incluzand osteodistrofia hipertrofica, instabilitatea vertebrala cervicala, displazia de cot si osteocondroza.

Speranta de viata la Marele Danez (Dogul German) este intre 9-10 ani, desi unii pot trai pana la 12-13 ani.

Poze Dog german

caine Dog german
caine Dog german culcat pe iarba
caine Dog german in parc
caine Dog german la joaca
caine Dog german alaturi de chihuahua
caine Dog german in lesa
caine Dog german urias mare
caine Dog german femela pe camp
caine Dog german catel tolanit in iarba
caine Dog german cu stapanul
caine Dog german baltat
caine Dog german pui mic