În Japonia, pisica este cu adevărat îndrăgită, așa cum ne arată povestea faimoasei pisicuțe pe nume Tama (ceea ce înseamnă “minge”, “rotund”). Tama (1999-2015), o pisică de stradă, a crescut pe lângă mica stație de tren numită Kishi, din prefectura Wakayama. O stație mică, cu trafic de pasageri minim, un loc tot mai uitat, chiar muribund din cauza migrației tinerilor la oraș, asemănător unui sat minor de la noi din țară.
Linia de tren ce opera această stație se afla în mari probleme financiare din cauza acestor schimbări socio-demografice, astfel că în anul 2004 a fost cât pe ce ca stația să fie închisă. Dar șeful stației, care o crescuse pe Tama, a avut ideea de-a dreptul neobișnuită ca stația să nu fie închisă, ci doar să nu mai aibă personal și costurile salariale aferente, și în schimb Tama să întâmpine puținii pasageri care coborau acolo. Se pare că Tama a excelat la noua datorie, atât de tare chiar că au început să vină pasageri numai să o vadă.
Povestea faimoasei pisici în 3 culori, cu ochi verzi, începe în aceasta stație Kishi din Japonia. Cu chipiul pe cap și insigna în piept, pisica își începea jobul ca șef de gară în fiecare zi.
În anul 2007, Tama a devenit oficial șefa stației Kishi. Cu o ceremonie cât se poate de oficială și serioasă, i s-au citit responsabilitățile legate de locul de muncă, și în loc de salariu a primit chipiul șefului de stație, un simbol demn de mândrie. În plus, după ceva timp, Tama a primit și doi asistenți, tot feline, pe sora ei pe nume Chibi (“piticul”) și mama ei, Miiko. Faima ei a ajutat mult economia locală, prin numărul tot mai mare de pasageri doritori să fie întâmpinați de Tama.
De fapt, potrivit unui studiu realizat în 2008 de Katsuhiro Miyamoto, profesor la Școala de Contabilitate a Universității Kansai, se estimează că prezența lui Tama în stație a atras cu 55.000 mai mulți pasageri pe linia Kishigawa decât era de așteptat în 2007 și, în timpul întregii sale domnii, șefă de gară din 2007 până în 2015, a contribuit cu peste 1,1 miliarde de yeni (7,85 milioane de lire sterline) la economia locală. Wakayama Electric Railway afirmă că, cu ajutorul managerului său cu mustăți, numărul anual de pasageri pe linia Kishigawa a crescut cu aproape 300.000 față de 2006.
Pentru a valorifica nebunia regiunii, în 2010 calea ferată a angajat premiatul designer industrial Eiji Mitooka – cunoscut pentru trenurile sale glonț japoneze elegante – pentru a reproiecta complet exteriorul și interiorul trenului ca o linie tematică Tama. S-a născut calea ferată Tamaden.
Într-o oda adusa lui Tama, exteriorul celor două trenuri albe ale lui Tamaden sunt acum decorate cu amprente labe și 101 imagini de desene animate ale lui Tama. Partea din față a trenului are chiar și mustăți mici, în timp ce în interior sunt podele din lemn de modă veche și rafturi cu cărți pentru copii. Iar când ușile se deschid în fiecare stație, cateva mieunaturi se aud prin sistemul PA – o înregistrare reală a lui Tama.
Când Tama a decedat în 2015, ea avea 16 ani și apăruse în emisiuni TV, reviste și ziare importante din Japonia. Mii de oameni au participat la înmormântarea ei la gară, lăsând grămezi de buchete de flori și cutii de ton afară. „Onorabilul Maestru de Stație Eternă”, așa cum este numită acum, a fost apoi memorializat cu un altar de dimensiuni de cabină telefonică pe platforma lui Kishi și, în tradiția religioasă Shinto japoneză, a fost ridicată la statutul de zeiță a Căii Ferate Electrice Wakayama . În cinstea a ceea ce ar fi fost cea de-a 18-a aniversare a lui Tama în 2017, ea a avut chiar propriul său Doodle comemorativ Google. Și la patru ani de la moartea ei, contul ei de Twitter are peste 80.000 de adepți și este încă în creștere.
animalutul meu 