Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de casă sapă adăposturi în pământ și acolo își stabilește culcușul.[4]
Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7-8 pui, câteodată chiar mai mulți la o singură sarcină.
Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5-6 nașteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este dat și de perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai 30-32 de zile.
Femelele de iepure pot fi fecundate imediat după naștere, deoarece această specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în termen de zece zile de la naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor.
Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a – 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să capete caracterele morfologice (de formă și aspect) specifice speciei.
Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa din care provin. Caracteristici
- Un iepure matur poate ajunge la 3–6 kg în greutate, în funcție de sex și rasă.
- Poate trăi până la 13 ani
- Formula dentară: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28
- Temperatura medie a corpului: 39 C
- Urechi puternic vascularizate
- Până la 0,5 m lungime
- Incisivi dezvoltați
- 4 perechi de glande mamare
- Auzul bine dezvoltat
Uriasul de Transilvania
Uriaşul de Transilvania are în genele sale caracteristicile mai multor rase şi populaţii. Pe linia sa descendentă se află Uriaşul Gri, Pestriţul German, Iepurele Californian şi iepurele autohton „de coteţ“, reprezentant al unei rase nestandardizate, neomologată. Uriaşul de Transilvania este rezistent, spre exemplu, la pasteureloză. După şapte ani de încrucişări a rezultat o rasă originală prin cel puţin 3-4 caractere unice faţă de alte rase. Uriaşul de Transilvania se pretează foarte bine pentru creşterea în sistem familial, acesta valorificând foarte bine resturile din bucătărie, grădină, crenguţe de pomi şi gard viu tăiate primăvara şi toamna. Iarba spaţiilor verzi este, de asemenea, o sursă aproape gratuită de hrană pe tot parcursul sezonului cald, din primăvară până toamna târziu. Corpul este uşor alungit (42-60 cm), elegant şi puternic. Linia spatelui este simetrică şi rotunjită în partea din spate. Corp cilindric şi musculos, membre puternice. Se admite o mică guşă la femelă, dar nu este permisă la mascul. Coada este alipită de corp, iar gâtul este scurt. Greutatea minimă – 4.50 kg, greutatea normală – 6.00 kg, greutatea maximă – 9.00 kg. Blana este de lungime medie cu puf dens, uniform, iar urechile sunt bine acoperite cu păr. Lungimea firelor de păr la adult este de 3-4 cm. Capul este puternic şi rotund la masculi; iepuroaicele au trăsături ceva mai fine. Urechile au o structură groasă, de lungime a 3-a parte din lungimea corpului (14-18 cm). Desenul este de culoare închisă şi acoperă nasul până la partea superioară a gurii, urechile, picioarele anterioare, cele posterioare şi coada (de culoare neagră, havana, albastră sau gri). Desenul urechilor nu se uneşte pe creştet, iar masca are forma cifrei opt sau de clepsidră, ale cărei margini superioare se lăţesc şi uneori coboară mult peste ambii obraji.
Uriașul de Transilvania este singura rasă de iepure românesc standardizată și se află în acest moment în proces de omologare. Rasa a fost creată de geneticianul clujean Valentin Petrescu-Mag. Acesta și-a dorit să creeze prima rasă de iepure specifică țării noastre și a reușit să o adapteze la toate condițiile de trai de aici.
Iepurele de Cluj
Corpul este de lungime mijlocie spre scurt, cu formă cilindrică, masiv, bine îmbrăcat în musculatură. Membrele sunt scurte, cu osatură fină. La femele se admite o salbă mică. Gâtul este scurt şi musculos. Linia spatelui şi a crupei este bine reliefată, cu coada alipită de corp, purtată în sus. Greutatea minimă 3,50 kg, greutatea normală 4,00-4,50 kg, greutatea maximă 5,50 kg. Blana este de lungime medie (3 cm) cu puf des şi uniform, jar bine dezvoltat (puternic). Împreună, puful şi cu jarul blănii o structură deasă, plină. Urechile sunt bine acoperite cu păr.
Fenotipul caracteristic a rasei este reprezentat la masculi de un cap puternic, cu fruntea şi botul lat, iepuroaicele au trăsături ceva mai fine (conform dimorfismului sexual). Urechile sunt scurte (10-11 cm), carnoase, rotunjite, bine acoperite cu păr şi purtate drepte.
Culoarea de acoperire este gri cenuşie, cu o umbrire neagră. Trebuie să fie de aceaşi tonalitate şi umbrire, inclusiv pe piept şi membre. Imediat sub limita blăniţei se află un strat negru, bine conturat, de 3 mm lăţime. Urechile sunt mărginite cu negru, icul de la ceafă este mic (maxim 6 cm), format din peri de culoare gri-albă. Partea superioară a cozii este neagră, implantată cu peri de culoare gri-albă. Partea inferioară a cozii, culoarea de acoperire a burţii, partea interioară a membrelor, marginea mandibulei şi inelele ochilor trebuie să fie albe.
Ochii sunt de culoare maro închisă, iar ghearele de culoare maro-neagră.
Culoarea intermediară este gri-albă până la albă, în lăţime de cca 7 mm şi iese în evidenţă datorită straturilor care o delimitează, sus dunga neagră (voalul) iar jos albastrul închis al pufului.
Cu cât delimitarea culorilor este mai netă, cu atât jocul culorilor este mai strălucitor.
Puful este pe tot corpul de culoare închisă; burta de culoare albastră-închisă.
Iepurele Secuiesc
Cea de-a treia rasă românească, Iepurele secuiesc, s-a născut la Cluj din dorinţa tânărului Rakossy Zsigmond de a face o lucrare de licenţă inedită. „Originile Iepurelui Secuiesc datează încă din 2010, când, ajungând la finalul studiilor univesitare am luat decizia de a-mi întocmi lucrarea de licenţă la disciplina de Genetică din cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca (Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca) – mai precis, abordând tema mecanismelor ereditare de transmitere a culorilor la iepurele de casă, Oryctolagus cuniculus. Subiectul lucrării de licenţă consta în crearea şi consolidarea unei noi culori la iepurele de casă, iar materialul biologic care făcea subiectul experimentului era o populaţie de iepuri comuni (metişi) pe care le deţineam la momentul respectiv. Din cadrul populaţiei de bază făcea parte un mascul robust de 5 kilograme, cu un fenotip de excepţie, de culoare thuringian, purtător de gene olandeze, respectiv câteva femele de culoare chinchilla“.
„Taţii“ sunt Iepurele rustic si Californianul ca rasă pură. A fost nevoie de mai multe generaţii pentru a fixa culoarea. Culoarea se numeste Sallander şi e o nuanţă de gri spre albastru. Urecheatul care a rezultat este de talie medie, cu o greutate minimă de 4 kilograme şi greutate maximă de 6 kilograme.
Uriasul de Flandra
Este o rasa de iepure domestic recunoscut pentru mărimea sa. In limbajul popular sunt denumiti si cunoscuti ca IEPURI BELGIENI.
Această rasă s-a format în urmă cu patru secole în împrejurimile orașului Ghent din Belgia. În decursul vremii au existat mai multe păreri privind originea acestei rase. S-au vehiculat păreri că ar proveni din America, mai precis din Patagonia sau din Europa. Cert este că din scrierile lui Darwin aflăm că pe la 1555 Ulisse Aldrovandi creștea la Verona iepuri de patru ori mai mari decât cei obișnuiți. Deci cel mai sigur este o rasă europeană despre care se crede că a provenit din rase locale primitive precum Steenkonijn (iepurele de piatră – referindu-se la o veche unitate belgiană de măsură a greutății de o piatră adică de 3,76 kg) și rasa patagoniană, dispărută. Acest iepure patagonian, o rasă mare, care a fost crescută în Belgia și Franța, nu are nici o legătură cu iepurele patagonian din Argentina (Sylvilagus brasiliensis), o specie sălbatică cu o greutate de aproximativ 1 kg. Thomas Coatoam afirma că „Cea mai veche înregistrare autentică a iepurelui gigant flamand a avut loc în anul 1860”.
Primele standarde ale rasei au fost formulate la sfâșitul secolului al XIX-lea. Gigantul flamand este strămoș al multor rase de iepuri din toată lumea, dintre care unul este iepurele belgian, importat în Anglia la mijlocul secolului al XIX-lea. Gigantul flamand a fost importat din Anglia și Belgia în America la începutul anilor 1890.
Datorita marimii sale spectaculoase, este cea mai raspindita rasa de iepuri de la noi din tara. Isi are originea in provincia Flandra din regiunea Gent-Belgia, unde s-a organizat prima asociatie din lume a crescatorilor de iepuri HET HEERHNOF.
Nu se cunoaste cum a aparut aceasta rasa. Unii sustin ca s-a format din iepurii belgieni in urma unor selectii, altii subscriu la ideea unei mutatii genetice.
Capul este masiv,urechile lungi 17-20 cm chiar si 22, cu varful rotunjit si purtate in ”V”.
Culori : agouti(salbatica) dar poate fi si neagra,cenusiu inchis(cangur),bruna,chinchila,negru.
Prolificitatea medie (nr. de produsi la o fatare) 5-6 pui. Puii cantaresc la nastere 60-70g.
Masculii ating maturitatea sexuala la 9 luni iar femelele la 8 luni.
Limita de greutate este in general de 7 kg , dar exista exemplare ce depasesc 10 kg.
Dinamica greutatii corporale la rasa de iepuri Uriasul Belgian :
Varsta (in luni) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Greutate (in kg) 0,7 1,6 2,6 3,6 4,6 5,4 6,0 6,5 7,0
Iata 5 lucruri de care nu stiai despre iepurele urias belgian:
- Aceasta rasa a aparut inca din secolul 16 in orasul Ghent, Belgia si calatorii englezi au inceput sa spuna povesti despre acesti iepuri uriasi. Iar imediat ce aceste zvonuri au aparat, iepurele urias belgian a inceput sa fie exportat.
- Masculii si femelele au forme diferite a capului, iar usurinta in a-ti da seama de o femela este prin barbia marita a acesteia (pentru a-si pastra puii la cald)
- Sunt cei mai mari iepuri de rasa, cantarind pana la 10 kg si ajungand pana la lungimea de 74 cm.
- Au fost crescuti in special pentru blana si carne, insa in ziua de azi sunt tinuti ca si animale de companie in mare parte, datorita naturii lor docile si traiesc pana la 8-10 ani.
- Urechile acestor iepuri au in jur de 20cm, cand sunt tinute in sus, si s-ar putea observa niste inele stralucitoare in jurul ochilor.
Uriașul German
Iepurele urias german este asemanator cu uriasul englez, ambii avand ca stramos iepurele urias belgian. Cu toate acestea este mai mare si mai greu decat cel englez, este predominant de culoare gri, insa poate avea si tente de albastru sau negru. Crescatorii incearca sa dezvolte noi variante de culoare ale rasei urias german. Este foarte linistit atunci cand este tratat corespunzator. Este usor de speriat si uneori reactioneaza prin zgariere sau muscare.
A hrani corect un iepure urias german este secretul unei vieti lungi si sanatoase. Aceasta rasa devine foarte usor obeza daca este hranita cu alimente bogate in calorii. Obezitatea cauzeaza probleme ale incheieturilor, ale inimii si multe altele. Fanul de buna calitate completeaza dieta formata din pelete speciale pentru iepuri. Un alt element important in hrana sunt legumele si fructele proaspete.
In perioada de naparlire este important sa indepartezi blana cazuta pentru a nu fi inhalata. Picioarele din spate au nevoie de ingrijire, mai ales cand se instaleaza artrita, mai mult se va tari decat sa se deplaseze normal. Este predispus la a dezvolta paraziti intestinali sau infectii, in special atunci cand este hranit necorespunzator. Mai este predispus si la spondiloza. In ciuda faptului ca rasele de iepuri mari au o speranta de viata scurta, poate trai pana la varsta de 12 ani, in timp ce uriasul englez traieste doar jumatate din aceasta varsta. Are nevoie de mult spatiu pentru miscare pentru a ramane sanatos. Ii place compania altor iepuri, insa acestia nu trebuie sa fie neaparat tot de talie mare, ci de marime normala.
Fluturele german (francez)
Titulatura de “fluture francez” nu este intru-totul corecta. Aceasta rasa nu isi are o origine bine stabilita, multe tari europene contribuind la definitivarea ei. De aceea, in functie de tara in care ne aflam, fluturele poate avea mai multe denumiri: Fluture german, Lorrain (in Olanda) sau Tachete Suisse (patat elventian, Elvetia). In literatura de limba engleza este cunoscut ca si Giant Papillon sau Giant Checkered
Nemtii sunt primii care au standardizat aceasta rasa pe la inceputul secolului XX, de aceea de multe ori il veti gasi numit fluture german. Cam in aceeasi perioada si francezii puneau bazele uneo rase de iepuri patati, cu desene bine-definite, insa de dimensiuni ceva mai mici decat ale vecinilor germani.
Fluturele francez/german este un iepure de talie uriasa (giant). Un adult cantareste peste 5 kg, cel mai adesea depasind 6 kg. Femela este sensibil mai masiva decat masculul, cantarind peste 5,4 kg (acesta este minimul admis de standard). Ea prezinta si o gusa mai mult sau mai putin evidenta.
Corpul este elongat si usor arcuit, semanand mult la conformatie cu iepurele de camp. Membrele sunt lungi si zvelte, cu pulpe carnoase. Osatura este medie.
Urechiile sunt mari (obligatoriu de 16- 17 cm), in forma de V, purtate sus.
Blana este de calitate, stralucitoare, cu fire de dimensiune medie (2-3 cm). Este placuta la atingere.
Culorile acceptate sunt fondul alb curat cu marcajele specifice de culoare albastruie sau neagra; desi daca sunt respectate marcajele se accepta si alte nuante.
O calitate importanta a acestui iepure este prolificitate mare. O femela poate da nastere la 11-14 pui. Gestatia dureaza 30-34 de zile. Nu este un iepure pentru incepatori sau copii. Este un iepure temperamental, care poate trece usor de la o stare la alta. Nu le place sa le fie atinse urechile, iar uneori pot riposta agresiv (musca). Cu toate acestea pot fi animale de companie ideale, daca sunt imblanziti de mici.
Sunt iepuri usor sensibili la temperaturile extreme (ca majoritatea raselor de iepuri). Talia uriasa impune un spatiu de cazare generos. Ideal este a fi crescut intr-un badoc, cu posibilitatea de iesi si afara.
Nu sunt iepuri sensbili la boli, iar alimentatia nu difera de cea a celorlalti iepuri de casa.
Speranta de viata este de aproximativ 8 ani.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Atlasul creaturilor ciudate: 13 animale despre care nu ştiai că există
Top 10 animale simpatice, dar canibale
animalutul meu 